La finalul anului trecut, toată lumea vorbea despre momentul 21 decembrie și despre implicațiile acestuia. Pe cei mulți îi interesa mai curând dacă va veni sfârșitul lumii fizice și dacă mai e nevoie să-și plătească ratele la bancă. Aparent, pe 21 decembrie nu s-a petrecut nimic. Și totuși, pentru toți aceia care sunt conștienți de mai mult decât dimensiunea orizontală a existenței, a fost o clipă fundamentală a procesului de transformare interioară și în contextul conștiinței umanității. Acest proces a atins un punct de vârf ca intensitate, ireversibil. Cei care lucrează cu stări de conștiință extinsă, care explorează aceste spații, simt aceste transformări și sunt conștienți de dificultatea traversării acestei etape. Ceea ce s-a petrecut pe 21 decembrie a stabilit un nou nivel de experiență în această dimensiune. Nimic nu mai este ca înainte și nici nu mai poate fi. În ce constau aceste schimbări și cum influențează ele procesele interioare de transformare? Cum influențează ele viața noastră de fiecare zi și crizele de transformare psiho-spirituală care par mai dure ca niciodată? În vreme ce gloata a uitat complet de acest subiect, căci sfârșitul lumii fizice nu a venit, ceilalți, exploratorii conștiinței și cei aflați în profunde procese interioare, resimt mai mult ca niciodată influențele valurilor conștiinței la nivel macro, tensiunile și forța identificării cu aspectele care se luptă pentru stăpânirea scenei lăuntrice. 2013 este un an dificil. Nu numai că procesele interioare și la nivelul conștiinței de masă continuă, dar acest lucru se întâmplă la intensități unice în istoria, lungă, a umanității pe această planetă. În esență fiind vorba despre o lărgire a conștienței liniare care tinde să cuprindă un spectru tot mai larg de niveluri și să le aducă în percepția obișnuită, lucrul cu stările de conștiință extinsă este fundamental. Acest articol se adresează acelora care parcurg acest drum și se constituie într-un fel de ghid al călătorului în hățișurile proceselor de conștiință prin care trece.

21 decembrie. Ce s-a petrecut în adâncuri

Pentru a înțelege cu adevărat este nevoie de o perspectivă asupra procesului transformării de conștiință în ansamblu. În esență, toată lumea știe că suntem mai mult decât un corp și o minte. Dar percepția sferică, multidimensională asupra realității, nu este decât la îndemâna celor care au explorat prin experiență directă acest tip de percepție. Expansiunea de conștiință implică nu numai recuperarea nivelurilor noastre subtile, rafinate, ”spirituale”, ci în aceeași măsură a celor dense, corpul fizic, energetic, emoțional și mental. Întregul nu ar fi întreg fără integrarea tuturor nivelurilor. Oricât ar părea de paradoxal, dificultatea, până la a ajunge la integrarea nivelurilor spirituale, este aceea de a integra nivelurile mai dense, ”umane”. Corpul, energia, emoțiile și mai ales spațiul mental cer o mare disciplină, un mare efort de atenție, sinceritate față de sine și claritate a privirii interioare. Despre toate acestea am mai vorbit în diferite texte de pe Călătoria Inimii. Important este că transformarea interioară presupune renuțarea la vechi identități, sau roluri, sau aspecte, cum le-am numit de-a lungul timpului. Nu e deloc ușor, căci a renunța la identități parțiale în virtutea accesării unei identități mai largi implică o transformare a perspectivei despre sine și asupra lumii, cu consecințe dramatice asupra existenței în dimensiunea orizontală. Cheile acestui proces se află întotdeauna la cel care-l experimentează și, în esență, este vorba despre a deveni conștient de întreaga multi-dimensionalitate a propriei conștiințe prin practicarea a ceea ce noi numim ”starea de zero”, adică de non-identificare cu nici unul dintre spațiile interioare. Aceasta este poarta către lărgirea percepției, a conștienței.

21 decembrie a fost un moment a cărui dificultate a constat din forța extraordinară a identificării cu propriile noastre apsecte. Vechile roluri nu se lasă ușor transformate, căci creatorul lor a turnat multă energie în ele de-a lungul timpului. În plus, sunt articulate de mintea noastră, care are talentul grozav de a justifica orice, de a găsi argumente oricând pentru a nu renunța la supremație. Astfel, a fost un moment tensionat, dar și un moment-trambulină, care a putut fi folosit de către cei mai conștienți pentru a accesa un nou nivel. Tot ceea ce se petrecea la nivel personal, amplificat de miliarde de ori, se petrecea și la nivelul transpersonal al conștiinței umanității. Importanța momentului 21 decembrie 2012 a fost în esență faptul că toți aceia care au explorat acest moment în mod conștient, au putut face un salt cuantic.

Pe 21 decembrie am fost împreună cu un mic grup dintre cei mai apropiați exploratori ai conștiinței, în principiu cei care fac parte din Școala Maestrului Interior. Cea mai importantă concluzie în urma experienței a fost aceea că ”distanța” dintre diferitele dimensiuni ale conștiinței s-a micșorat foarte mult. Dacă înainte vreme părea că trebuie să ”călătorești” undeva, în alte spații interioare decât cele obișnuite, acum pare că nivelurile cele mai rafinate de experiență au ”curs” în percepție fără să fie pierdut contactul cu această dimensiune. Cu alte cuvinte, ”spiritul” a coborât în zonele dense de percepție, astfel încât nu e nevoie să plecăm nicăieri. Putem percepe cele mai rafinate stări și avea în același timp deplina conștiență a corpului, energiei, emoției și cea mai deplină integrare a mentalului. Aspectul terapeutic și ontologic al explorării conștiinței a devenit foarte evident și foarte rapid. Conținuturi ale conștiinței până acum inconștiente, survin în percepția liniară cu o forță și o viteză inimaginabile până în prezent, și astfel, procesul de conștientizare a acestor conținuturi conduce la vindecări ale unor traume străvechi.

Un alt aspect al momentului 21decembrie este acela că dimensiunea arhetipală a ființei, nivelurile comune cu cele ale întregii umanități, au devenit perceptibile de către toată lumea care a participat la explorare. Întreaga durere experimentată de umanitate în lunga sa poveste, dar și întreaga bucurie, toată experiența umană care ne face să fim ceea ce suntem, a devenit accesibilă în conștiența liniară. Mulți au trăit această dimensiune și au avut experiența semnificativă de a percepe nenumărate lanțuri de strămoși a căror energie tensionată ”se vărsa”, se vindeca în acele clipe, prin ei. Deasemeni foarte mulți au trăit acel nivel al ființei în care toate personajele pe care le-au jucat vreodată pe această planetă au apărut ca fiind creația și purtând energia unui nivel arhetipal fundamental, al creatorului, al actorului care-și toarnă energia în orice rol . Această experiență a avut un impact extraordinar asupra abordărilor ulterioare momentului 21 decembrie.

Acest tip de experiență aparține unui nivel colectiv foarte larg, numit Conștiință Christică. Trăirea unor asemenea experiențe lasă urme profunde, care schimbă complet percepția asupra sinelui, asupra relațiilor și în ultimă instanță a naturii realității. Întoarcerea ulterioară în dimensiunea liniară presupune un efort de integrare a experienței în viața cotidiană. de foarte multe ori, viața celui care trăiește astfel de experiențe se schimbă. Este un nivel mai complet de adevăr, iar întoarcerea la compromisul iluziei și al identificării cu rolurile devine de multe ori imposibilă. În esență, tot ceea ce este clădit pe identificare, tinde să se prăbușească.

2013. Un nou palier de experiență

După mometul 21decembrie am continuat, desigur să explorăm, singuri și în experiențe colective, în principal în workshop-uri în care am lucrat cu sări de conștiință extinsă. Trebuie spus aici că există pentru noi un nucleu foarte important de exploratori ai conștiinței foarte apropriați nouă: cei din Școala Maestrului Interior, programul de formare în terapii transpersonale. Acești oameni sunt cei mai avansați exploratori pe care îi cunoaștem și cu care lucrăm, și joacă de multe ori rolul de grup de referință, un fel de reper. Acest  tip de experiență colectivă este important, dar cea mai importantă referință este experiența noastră personală, pe care apoi o evaluăm în contextul experiențelor de grup, pe diferite niveluri. Astfel putem avea o perspectivă foarte complexă asupra procesului în ansamblu. De la cei mai avansați până la cei care experimentează pentru întâia dată, am observat anumite elemente comune ale experiențelor. Iată o descriere foarte succintă a observațiilor și concluziilor noastre.

Cel mai important lucru pare a fi ceea ce am numit ”unificarea nivelurilor de experiență”. Această tendință am observat-o la noi înșine în primul rând, în lucrul cu Respirația Conștientă, și a fost confirmată de similitudinea experiențelor de grup, la orice nivel s-ar fi desfășurat. Și începătorii și cei avansați au împărtășit experiențe în care cele mai rafinate percepții și semnificații se petrec pe fondul unei foarte acute conștiențe a corpului fizic. Direcția în care se îndreaptă conștiința umanității pare să aibă atributul percepției integrale a realității. Nu numai că exploratorul de conștiință păstrează contactul cu dimensiunea sa fizică în vreme ce este conectat la cele mai subtile niveluri ale realității, dar, mai mult decât atât, poate percepe la nivelul energiilor vitale și a corpului emoțional, procese de vindecare importante și poate sesiza conexiunea profundă a acestor procese cu spațiul psihic. Cu alte cuvinte, poate percepe destructurarea pe toate nivelurile ființei a ceea ce se numește, generic, o ”traumă”. Aceste procese de vindecare interioară au puternice implicații ontologice, pentru că întreaga natură a ființei se dezvăluie în cursul experienței. Exploratorii descoperă că sunt cu mult mai mult decât și-au închipuit vreodată și de cele mai multe ori , la capătul unei experiențe sunt atât de uluiți încât refuză să vorbească despre experiență.

O altă caracteristică majoră ar fi dobândirea unei extraordinare clarități asupra mecanismelor spirituale, asupra modului în care funcționează ființa noastră profundă și asupra modului în care este arhitectura interioară a nivelurilor de conștiință. Probabil că un adevărat psihiatru, pasionat de profesia sa, ar da orice pentru a trăi aceste revelații despre natura psihicului și locul spațiului pe care îl numim psihic în marea ființă care suntem. Această claritate se menține cumva după încetarea experienței în sine și influențează profund paradigma noastră despre lume. Relațiile noastre cu ceilalți se schimbă, căci rolurile pe care le joacă și pe care le jucăm față de ei devin mai puțin importante. Percepem dimensiunea mai largă a experienței umane, iar judecata față de noi înșine și față de ceilalți se diminuează, lăsând locul compasiunii. Tindem să rămânem mai curând în a simți realitatea decât în a o analiza. Consecințele percepției lărgite asupra realității și a ființei sunt prea numeroase pentru a fi expuse aici.

Trăirile personale, dramele personale și în general orice stări ar apărea, oricât de dramatice, își dezvăluie aspectul transpersonal până la nivelul conștiinței umanității. Începem să ne dăm seama că doar formele pe care le ia drama sunt diferite, dar esența acelei stări își are originile în tensiunile la nivel macro pe care le traversează umanitatea în ansamblu. Începem să putem alege, în sfârșit, dacă intrăm sau nu într-o anumită stare. A nu deveni sclavul valurilor care traversează conștiința la un moment dat nu înseamnă că nu mai simțim aceste stări. Ba dimpotrivă, conștiența stărilor este foarte ascuțită, dar capacitatea non-identificării cu stările devine remarcabilă. Un nou grad de libertate interioară devine accesibil.

Starea generală a ființei devine una orientată către interior ca atenție, centrată în spațiul corporal. Devenim observatori excepționali ai oricărui fenomen interior, fără ca acest lucru să împiedice în vreun fel experiența noastră în dimensiunea liniară. Ba dimpotrivă, acuitatea percepțiilor devine extraordinară, intuițiile devin baza acțiunii în această dimensiune. iar viteza de execuție a acestor acțiuni remarcabilă. Îndoiala de sine tinde să dispară odată cu această nouă perspectivă asupra propriei ființe și în locul ei apare încrederea în sine și în întreaga realitate. Noi înșine devenim centrul propriei noastre lumi. Realitatea care până de curând părea exterioară, străină și relativ adversă, devine o oglindă a centrului asumat în interior. O parte din sine.

Capcane și dificultăți ale acestui timp incredibil

În funcție de experiența și determinarea celui care se află în procesul de transformare conștientă, capcanele și dificultățile pot varia pe o scală de intensități imensă. Cu cât cel aflat în explorare interioară este mai la începutul drumului, cu atât dificultățile sunt mai mari, pe măsura neîncrederii sale, a îndoielii și a incapacității sale de a menține spațiul mental liniștit și limpede. Stările de conștiință extinsă tind să conducă la experiențe care depășesc cu mult capacitatea minții de a înțelege. Trăiri multidimensionale, non-liniare, pun la mare încercare capacitatea minții de a accepta aceste experiențe ca fiind valide. Mintea descoperă că nu poate controla nimic la nivel transpersonal al ființei și această incapacitate provoacă de cele mai multe ori o frică fundamentală. Mintea are nevoie de control. Pe măsură ce exploratorul descoperă aceste noi spații ale ființei sale și această nouă perspectivă asupra creației, mintea tinde să se opună. Spaima de lumea irațională a inconștientului, faptul că această lume tinde să se unifice cu dimensiunea conștienței liniare, zguduind-o din temelii, poate provoca procese psihice tensionate. Deci, una dintre capcane poate fi FRICA. Ea este generată exclusiv atunci când suntem identificați cu spațiul mental. Stările de conștiință extinsă și starea generală a celui aflat în transformare interioară, tind mai curand să integreze rațiunea și să o transceandă, decât să o anuleze.

Frica de a lăsa controlul este NORMALĂ. Dar o ființă conștientă de natura fricii, care nu este decât un mod de articulare al energiei interioare generat de către minte, trece cu ușurință de această frică. ea poate lua multe forme. De la frica de a părăsi obiceiuri vechi, moduri de gândire, obișnuințe, până la frica fundamentală de anihilare. Frica de neant. Această frică de anihilare, una dintre cele mai dficile praguri pe care le are de trecut un om aflat în transformare, are legătură cu pierderea succesivă a oricărei identități și cu disoluția construcției numită ego. Asta la nivelurile primare ale procesului. la niveluri avansate, frica de anihilare are dimensiuni metafizice. dar acesta este un subiect care depășește nivelul acestui articol.

Criza de transformare psiho-spirituală este alimentată de faptul că întreaga realitate ”exterioară” pare să se prăbușească. De fapt, este vorba de realități construite în jocul ego-ului și al identificării. De la job și familie, de la afaceri la hobby-uri, de la prieteni până la relații de orice fel, tot ceea ce a fost construit pe iluzie se prăbușește. Adevărul, cum ar spune Isus, iese la suprafața existenței precum uleiul în apă. Relațiile de acest fel devin conflictuale și se rup, pasiunile se destramă, lucrurile ”evidente” sunt puse sub semnul transformării. În procesul de transformare interioară, intreaga realitate exterioară iși dovedește natura instabilă. Un singur lucru poate ajuta: dobândirea ÎNCREDERII absolute în sine și în experiență. Încrederea că dispare din viața noastră doar ceea ce nu ne mai folosește la nimic, și ceea ce nu ne mai aducea de mult nici o bucurie. Ceea ce dispare este de fapt identificarea cu trecutul, cu povestea pe care ne-o spunem despre noi înșine. Clipa prezentă este ceea ce pune stăpânire pe noi, căci ea este singurul adevăr stabil.

Am văzut multe asemenea drame împrejurul nostru. Oameni aflați în plin proces, care, neavând curajul să renunțe la vechea lor lume, se chinuiesc îngrozitor. De fapt, există doar două posibilități: fie ai încredere în tine însuți și în proces, și lași lucrurile să se schimbe de la sine, fie te lupți cu scurgerea naturală a lucrurilor, ca și cum ai înota contra curentului, și atunci procesul devine chinuitor.

Sensibilitatea exploratorului aflat în procesul de transformare interioară față de mișcările subtile, arhetipale ale conștiinței în ansamblu, îl face să perceapă întreaga tensiune a umanității în unele momente. Și aceste momente devin din ce în ce mai dese. Mai mult decât atât, aceste tensiuni tind să ia culori personale. Într-un mediu dominat e furie de exemplu, sau de frustrare, aceasta tinde să activeze aspecte personale mai vechi și astfel putem lua Furia drept propria noastră furie, numai pentru că pare să aibă legătură cu noi. Dar, de fapt, nu are. A percepe aceste procese, personale și transpersonale deopotrivă, și a nu se identifica cu nicio stare, este deja o aptitudine care aparține Maestrului Interior și indică o maturitate interioară remarcabilă.

Un lucru care interesează pe mulți este dinamica acestui proces în cuplu. Dacă ambii parteneri se află într-un proces de transformare conștientă, atunci procesul este dificil, dar salturile de conștiință sunt uriașe.

Relația de cuplu tinde să amplifice procesul, căci jocul identificărilor în cuplu include toate aspectelele noastre, oricât de vechi și oricât de rezistente. Tensiunile pot deveni explozive, dar dacă efortul de a rămâne conștient și neidentificat cu starea este suficient de susținut, atunci aceste tensiuni pot deveni o adevărată școală a conștienței și a evoluției către nivelul Maestrului Interior. Am explorat de curând dinamica transformării interioare în cuplu, cu ocazia workshop-ului destinat cuplurilor și concluzia a fost evidentă. Totul se învârte în jurul întrebării ”cum pot să fiu eu însumi, și în același timp să păstrez în echilibru relația?” Pare că răspunsul se află mereu în perspectiva asupra sinelui. Cine sunt eu? Atunci când intervine starea Maestrului Interior, o stare de transparență, de non- identificare cu roluri vechi, relația se transformă într-una între două ființe conștiente. În locul unei relații de de dependență, construite pe a da/a primi, și pe roluri jucate unul față de celălalt, relația se transformă într-un dans care implică toate nivelurile ființei, cel fizic, energetic, emoțional, mental și spiritual. Provocările sunt în primul rând acelea de a rămâne perfect conștient de diferitele stări ale ființei, a nu le nega, și în același timp a nu ne identifica cu ele. Echilibrul interior al Maestrului Interior se manifestă prin a simți totul, dar a rămâne liber de identificare. Nu e un lucru ușor de făcut, căci necesită o atenție permanentă asupra stărilor și rămânerea în starea de Prezență.

Un fel de epilog

Puteți rămîne agățați în vechile judecăți și prejudecăți despre voi înșivă, sau vă puteți elibera acum. 2013 poate fi foarte dificil în prima variantă, sau oportunitatea unui imens salt de conștiință. Vă puteți agăța de situațiile preexistente, încercând să le conservați, în vreme ce realitatea voastră se va prăbuși, sau dimpotrivă, puteți găsi curajul de a schimba și de a vă lăsa cu încredere în curentul natural al transformării interioare. Puteți merge pe cărările vechi ale durerii și ale suferinței, sau, alegând cartea încrederii în Sine, să priviți realitatea ca pe un instrument de inițiere, care reflectă întotdeauna adevărul despre sine. În 2013, toate potențialele ființei voastre vă sunt disponibile la niveluri inimaginabile până acum. profitați. Lucrul cu expansiunea conștiinței are o eficiență uluitoare, jucând rolul de instrument al percepției lărgite de sine. Vechea paradigmă despre voi înșivă și despre natura realității se prăbușește. dar asta nu e un lucru rău, ba dimpotrivă.

Horia Francisc Țurcanu, http://www.calatoriainimii.net

Dacă ţi-a plăcut acest articol, acordă-i un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!