Eram odată fetiţă la bunica – ÎŢI MULŢUMESC, BUNICĂ ANNA, FĂPTURĂ MULT IUBITĂ

DSCF6932

Eram odată fetiţă la bunica şi nicio grijă pe lumea asta nu aveam.

EA era veşnică, aşa cum era iubirea Ei pentru mine.

Mă creştea ca pe o floare rară şi prezenţa ei umplea întregul Univers.

Niciodată nu am învăţat s-o pierd, nici la un infinit după ce, blândă şi curată, desăvârşită, smerită, a plecat.

Dar ştiu că am fost, suntem şi vom fi, mereu, împreună: Cer şi Pământ, ploaie şi mare, Soare şi iarbă, inimă în inimă, veşnice, Bunică şi nepoată.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!