Aprilie în Noiembrie

FOTO61

Ploaia de aprilie nu e ca toate celelalte. E specială, senzuală, de cai liberi alergându-şi nările-n vânt şi coamele-n Cer. Miroase-a iubiri proaspete, şoapte de flori şi nopţi neîntâmplate încă.

Păşeam deunăzi privind din când în când la norii gri-albăstrui, adulmecând mireasma picăturilor ce se pregăteau să vină. O stradă liniştită la şosea, între două parcuri pictate de toamnă şi poleite de raze vii. Şi totuşi, în nări, aer de aprilie. În ochi, cer de-ndrăgostire. În minte, aripi spre aprilii trecute, înfiorate, tremurătoare. Beţie de iubiri începute, renăscute, neterminate, un dor căutător de ceva încă neconturat la vremea aceea…

Priveam mirată peisajul, nepotrivit cu visarea-mi şi aerul cald… Astfel că pomii se îndurară de mine – a câta oară? – şi declanşară, chiar sub ochii mei, o sesiune rapidă de completă azvârlire de frunze, ningere, înmugurire şi înflorire, aşa, pe repede-nainte.

Hmmmm, mulţumesc, pomilor dragi, că mi-aţi amintit că timpul NU există. Există ceea ce există dintotdeauna, şi ceea ce mereu va exista. Spirit, conştiinţă şi energie, manifestare, eu, tu, pomi, Univers, lumi…

Iată cum dintr-o dată sunt eu, cea de ieri, din aprilii trecute, dar şi eu, cea de azi, din aprilii viitoare, cercetând cât de mult şi de frumos am iubit, şi nu ca mai ieri, când cercetam cât de mult am fost iubită… Înţelegând că te poţi simţi pe atât de iubit pe cât de mult poţi tu să iubeşti…

Şi toate acele dulci şi-mbătătoare emoţii de aprilie-fluturaşi-zburătăciţi-prin-stomac, o Doamne, ce de experienţe savuroase, cât tot atâtea trepte de urcat la Împărăţia Cerurilor interioare, Creator venit să experimentezi aici Dumnezeirea!

CB4TOAMNĂ – ARTIST FOTOGRAF CRISTI BORBELI

Ploaia de aprilie nu e ca toate celelalte. Ea plouă când vrea ea, la mine-n Cer. Şi-mi udă genele, şi rochia, şi botinele, caleaşca şi pletele zuluf, şi-mi mută atenţia de la tine, spre mine, de la hazard, spre creaţie, de la destin, spre creator, de la ieri spre dintotdeauna, de la toamnă, spre toamnă.

… Şi n-am rezistat, mi-am scos telefonul din geantă, am apelat numărul celei mai bune prietene şi i-am spus:

„Anca, e aprilie în noiembrie. Sau noiembrie în aprilie, nici nu mai ştiu, dar ce contează? Te iubesc.”                    

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Mi-am scris tăcerea pe oglindă

„Mirajul Lacului Sfânta Ana”, Artist Cristi Borbeli

         Mi-am scris tăcerea pe oglinda lacului de cristal ce ascundea, şi, în acelaşi timp, revela, toate tainele acestei Lumi.

Mi-am scris tăcerea pe oglinda lacului de cristal şi i-am privit cu nesaţ limpezimea, mirajul, perfecţiunea.

Mi-am scris tăcerea privindu-mi chipul reflectat de minunea apei: drăgălaş, trist, bucuros, provocator, amuzat, încordat, mânios, bulversat, disperat, intimidat, emoţionat, răutăcios, temător, arogant, liniştit, nepăsător, grijuliu, ignorant, iubitor, înţelepţit… Am privit cu atenţie toate aceste chipuri reflectate de oglinda lacului de cristal, până ce ele n-au mai semănat cu mine, ci cu alte chipuri, cu alte zeci şi zeci de chipuri cunoscute, dragi sau poate nu, familiare însă, metamorfozându-se în feluri multiple, până când m-am privit şi m-am recunoscut în toate…

Mi-am scris tăcerea pe oglinda lacului de cristal căci el, lacul, mi-a arătat că acele chipuri, zeci şi zeci de chipuri dezvăluind stări felurite, erau toate ale mele, căci nu numai că în toate m-am privit şi m-am recunoscut, dar uneori toate celelalte chipuri apăreau chiar sub forma chipului meu, înfăţişându-le pe ele ca fiind eu…

Mi-am scris tăcerea pe oglinda lacului de cristal în care chipul meu aparţinea tuturor celorlalte chipuri cu care se confunda şi am mulţumit cu inima minunii apei lui care mă ajutase să-mi regăsesc totalitatea…

Am plecat purtând în minte şi în inimă oglinda lacului de cristal, precum şi toate fiinţele pe care le-am întâlnit vreodată, toate minunate şi, acum, toate dragi, fiindu-le recunoscătoare şi fiind recunoscătoare minunii că toate chipurile lor îmi aparţin, aşa cum chipul meu le aparţine, întregind în mod unic multitudinea aspectelor din fiecare dintre noi.  

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!