toamna

Adio, dar rămân cu mine

Publicat de

4

IMG_64160883850199

Plouă, iubite, plouă de parcă se rupe Cerul deasupra mea…

Cad norii de toamnă si geruri din februarie, cad gemete-amare în ploaie de mai, învolburat amalgam de tristeţi irosite, aruncate, pângarite…

Mi-e inima plină de picăturile astea albastre şi grele, dar tu? Tu?… Nu ştii că te-aştept?… Lasă…

Iubite, nu-ţi mai irosi dragostea, nu-ţi mai irosi inima, eu voi ieşi tiptil din viaţa ta… Exact aşa cum am intrat, iţi aminteşti?… Păşind pe norii albi spre care tu priveai…

Dar avem noi, oamenii de pe Pamânt, un fel de a uita că suntem oameni din Cer, şi de a încurca în mod fenomenal toate lucrurile. Şi de a interpreta un gest de iubire ca fiind un gest de dragoste, un zâmbet ca fiind un surâs, o atingere ca fiind o adiere de petale cu rouă pe ele…

Asa că, iubite, mai bine ne-am aminti ce faceam în Cer: ne iubeam, dar nu ne sărutam, ne iubeam, dar nu ne atingeam, ne iubeam, dar nu făceam dragoste, ne iubeam, dar nu ne uitam unul pe celălalt, niciodată…

De asta plouă azi, de parcă se rupe Cerul de deasupra si dinlăuntrul meu…

Ca să-ţi şoptesc rămas bun… Şi, dacă ţi-e dor de mine… nu trebuie decât să aştepţi puţin să plouă… Deasupra, sau dinlăuntru… Pentru că eu… eu… sunt picătura ta albastră.

IMG_64184413208109

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Aprilie în Noiembrie

Publicat de

1

FOTO61

Ploaia de aprilie nu e ca toate celelalte. E specială, senzuală, de cai liberi alergându-şi nările-n vânt şi coamele-n Cer. Miroase-a iubiri proaspete, şoapte de flori şi nopţi neîntâmplate încă.

Păşeam deunăzi privind din când în când la norii gri-albăstrui, adulmecând mireasma picăturilor ce se pregăteau să vină. O stradă liniştită la şosea, între două parcuri pictate de toamnă şi poleite de raze vii. Şi totuşi, în nări, aer de aprilie. În ochi, cer de-ndrăgostire. În minte, aripi spre aprilii trecute, înfiorate, tremurătoare. Beţie de iubiri începute, renăscute, neterminate, un dor căutător de ceva încă neconturat la vremea aceea…

Priveam mirată peisajul, nepotrivit cu visarea-mi şi aerul cald… Astfel că pomii se îndurară de mine – a câta oară? – şi declanşară, chiar sub ochii mei, o sesiune rapidă de completă azvârlire de frunze, ningere, înmugurire şi înflorire, aşa, pe repede-nainte.

Hmmmm, mulţumesc, pomilor dragi, că mi-aţi amintit că timpul NU există. Există ceea ce există dintotdeauna, şi ceea ce mereu va exista. Spirit, conştiinţă şi energie, manifestare, eu, tu, pomi, Univers, lumi…

Iată cum dintr-o dată sunt eu, cea de ieri, din aprilii trecute, dar şi eu, cea de azi, din aprilii viitoare, cercetând cât de mult şi de frumos am iubit, şi nu ca mai ieri, când cercetam cât de mult am fost iubită… Înţelegând că te poţi simţi pe atât de iubit pe cât de mult poţi tu să iubeşti…

Şi toate acele dulci şi-mbătătoare emoţii de aprilie-fluturaşi-zburătăciţi-prin-stomac, o Doamne, ce de experienţe savuroase, cât tot atâtea trepte de urcat la Împărăţia Cerurilor interioare, Creator venit să experimentezi aici Dumnezeirea!

CB4TOAMNĂ – ARTIST FOTOGRAF CRISTI BORBELI

Ploaia de aprilie nu e ca toate celelalte. Ea plouă când vrea ea, la mine-n Cer. Şi-mi udă genele, şi rochia, şi botinele, caleaşca şi pletele zuluf, şi-mi mută atenţia de la tine, spre mine, de la hazard, spre creaţie, de la destin, spre creator, de la ieri spre dintotdeauna, de la toamnă, spre toamnă.

… Şi n-am rezistat, mi-am scos telefonul din geantă, am apelat numărul celei mai bune prietene şi i-am spus:

„Anca, e aprilie în noiembrie. Sau noiembrie în aprilie, nici nu mai ştiu, dar ce contează? Te iubesc.”                    

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Azi

Publicat de

0

IMAG0801

Azi nu i-am mai putut rezista.

Azi mi-a zâmbit şăgalnic printre frunze de purpură, cu Cer clar, aer de primăvară şi copii fericiţi.

Aşa că mi-am luat iubitul de mână, am ieşit în Soarele blând şi, pe mal, Toamna m-a făcut prinţesa ei de galben şi aramă, în timp ce lacul ne trimitea şoapte şi fiori din trena de aur a Soarelui.

Cu rochia mea superbă de prinţesă a frunzelor, n-am putut să nu pornesc spre lac, aşa că am păşit uşor pe trena solară care-mi sclipea rochia atât de tare, că la un moment dat nu mai puteam desluşi Soarele, de Toamnă, de rochie, de frunze, de trena lui acvatică sau de mine!

Abia după ce am păşit înapoi pe mal, mi-am dat seama, cu uimire, că păşisem pe apă – sau pe soare, sau pe frunze? – şi că asta mi se potrivea atât de bine.

Astfel că am păstrat rochia de prinţesă de galben şi aramă, Soarele cu trena lui de flăcări acvatice, zâmbetul lacului, adierea călduţă de primăvară-n toamnă, şi, pe toate le-am aşezat frumos, cu grijă, în dreptul pieptului, şoptindu-i duios iubitului meu: Ştii ce mi-a spus Toamna azi? Mmmm… Că sunt liberă şi că te iubesc!

Şi-n drum spre casa sufletelor noastre, unde ne vom bea împreună ceaiul pregătit de el şi inima lui, am ştiut amândoi că Toamna aceasta ne-a dăruit ceva ce nu am mai primit niciodată Aici şi ce va rămâne viu, dimpreună cu fiinţele noastre, pentru totdeauna.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Yellow Raven

Publicat de

2

…Şi toamna care atinge uneori o coardă ascunsă în hăuri interioare unde zboară fără nume corbi rătăciţi…

 The yellow raven/Sipped the air/Of thunder and of rain
 The yellow raven/Sipped the air/Gentle eyes kissing the rain
           Where do you go, Fantastic dreambird? 
           Take me away to somewhere, Take me away from here!
           Where do you go, Fantastic dreambird?
           Answer to my yearning, Take me away from here!!
The firebird began to cry…/When the music died away        
The firebird began to cry…/And smoke was slowly drifting by…     

 …Şi toamna care atinge uneori o coardă ascunsă în hăuri interioare unde zboară fără nume corbi rătăciţi, mi-a mângâiat ieri părul cu aurul ei blând şi, cu un semn de frunze din Înaltul Cerului, m-a redat pe mine, mie.

The firebird began to smile…/ When the music flied away        
The firebird began to smile…/ Yellow feather was slowly drifting by…   

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut ce ai citit şi ascultat, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Bună dimineaţa – prietenei mele Anca Virginia

Publicat de

2

FOTO_BLOG

Bună dimineaţa.

De roua florilor albastre mi-am mângâiat obrazul aplecat la poalele răsăritului de astăzi.

Bună dimineaţa.

Cu parfum de Cer proaspăt mi-am umplut nările şi-am pornit în cea mai abruptă şi mai valoroasă călătorie spre mine.

Cu primăvara pe gene, cu vara pe buze, cu toamna pe pământul reavăn, cu surâsul din Soare şi cu iubitul în inimă, dulcea mea prietenă, îţi spun: Bună dimineaţa.

Trezeşte-te uşor şi repede, e toamnă şi vine vara. Îmbracă-ţi rochia cea mai frumoasă, pune-ţi cerceii care-mi plac şi vino. Vino să mai urcăm un munte, să mai traversăm un râu, să ne mai ridicăm dintr-o prăpastie. Vino neîntârziat, toate acestea le vom face foarte repede, pentru că apoi avem nevoie de foarte mult timp – fără timp – de zâmbit. Pune-ţi pantofii cu tocuri înalte, aceia argintaţi cu praf de noapte, mergem şi la o nuntă. Ah, nu ştiai? Ne-aşteaptă toţi prietenii, marea şi tortul de mireasă în formă de scoică.

Hai, grăbeşte-te. Mai avem atât de puţin până pe malul celălalt şi tu nu te-ai gătit încă? Hai. Trebuie să-ţi găseşti darul în scoică. Cum, ce dar? Acela pe care orice scoică veritabilă îl ascunde.

Vino. Timpul fericirii noastre bate la uşă. Bună dimineaţa. Trezeşte-te, e aproape momentul saltului împreună. Suntem aproape de infinit şi timpul rămas până acolo se scurge atât de repede. Uite, eu m-am îmbrăcat şi ţi-am pregătit micul dejun. Ştii că astăzi m-am trezit cu roua florilor albastre pe obraz?

Bună dimineaţa. Uite, Cerul şi Pământul sunt totuna, foarte curând.

Bună dimineaţa. Numele meu e Luana – Virginia – Maria.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Un altfel de articol – despre Niculina Gheorghiţă

Publicat de

0

NICULINA

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se ivesc uneori când soarele naşte primul fir de iarbă, când marea şopteşte în taină nopţilor, când Cerul trimite semne de pufi imaculaţi, dar mai ales când ultimele frunze pleacă şi iau cu ele toţi fluturii şi toate apusurile târzii.

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se insinuează în mintea ta, pe buzele tale, în inima ta, în viaţa ta. Încercând să le dai un nume, cauţi în ceea ce crezi că nu ai, în ceea ce ai avut odată şi nu mai ai, în ceea ce crezi că ai nevoie pentru a umple locul a ceva ce crezi că lipseşte…

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume decât atunci când le cercetezi şi îţi aminteşti ca ele înseamnă un mare dor de tine… Sunt doruri ce-şi spun pe nume în clipa în care înţelegi că toată căutarea ta, toată vânătoarea ta, toată alergătura fără rost în afara ta nu are decât o singură direcţie corectă: spre tine, şi un singur sens: tu. Restul vine de la Sine, adică din tine…

…Şi am păşit uşor, dar cu hotărâre, în sală. M-am aşezat foarte aproape de ea, pentru că, neîntâmplător, acolo era liber. Am privit-o şi m-a cuprins cu toată privirea ei. Senină, cu mişcări graţioase, aproape imponderabilă, mai adevărată decât multe adevăruri omeneşti. Pe măsură ce timpul stătea, mă umpleam de parfumul ei de rouă proaspătă care trezea minţi şi punea pe treabă suflete, care mută munţi şi aduce ploaia care spală tristeţi înverşunate, adâncite, adunate, uitate. Curând aveam în toţi porii parfumul ei de floare răsărită dintotdeauna.

Niculina. Ea, ea a creat acolo, pentru noi, toţi cei prezenţi în sala ei de curs, o simfonie de simţuri omeneşti şi îngereşti. Un boboc mare de trandafir roz, pe jumătate înflorit, mirosind a curcubeu şi emanând iubirea cu puterea infinit. Cu ştiinţa magicianului, cu smerenia înţeleptului şi cu simplitatea Omului din Cer, asta a plăsmuit Niculina pentru noi într-o duminică de toamnă, într-o zi de Univers, într-o pajişte de inimi abia răsărite: un imens boboc de trandafir, plutind delicat spre fiinţa fiecăruia şi în sala de curs care devenise pe nesimţite nava spaţială cu destinaţia directă NOI-DUMNEZEI-DESTIN-ALEGERE-INFINIT.

∫∞Experienced thoughts

Articolul se referă la prima zi de curs de dezvoltare personală şi spirituală „Regăsirea Puterii Interioare” susţinut de Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal, Doctorand în Psihologie Cuantică, Terapeut Bowen, autoare a cărţilor:

„Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

„Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

„Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

”Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”

Site: http://holisterapi.wordpress.com

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Am păşit nepregătită într-o toamnă târzie

Publicat de

2

FOTO_Toamna


      Într-o toamnă târzie care îşi răsfira indiferentă pletele de vânt şfichiuitor şi stropea cu parfumul ei îngheţat, de stropi încă lichizi, peste frunţile fierbinţi, am păşit, nepregătită, pe un drum imposibil de ocolit, imposibil de ratat, atat de mult cerea să facă parte din mine.

Am păşit nepregătită, deşi drumul îl schiţasem, desenasem, definitivasem, colorasem în gânduri şi-n inimă cu mult timp înainte.

I-am dat drumul. Lui. Ştiam că va fi greu, dar aveam să aflu de la fiecare clipă ce a urmat în anii care au venit că desenasem atât de prost…

În anii ce-au venit cu multe vieţi de suferinţe absurde şi abstracte, cu toată puterea rămasă, l-am primit. Pe el. Pe celălalt.

Scriu într-o toamnă timpurie ce-mi picură lacrimi îngheţate pe piele şi-mi dezgoleşte inima de văluri adunate peste timpul noului meu drum.

Hmmm… Sunt mai aproape de mine, de tine, de voi. Am zburat cu aripi de fluture portocaliu de multe ori deasupra mării aşternute de Cer la picioarele mele. M-am întâlnit cu pescăruşi ce-mi admirau frumuseţea şi iubirea pe care o primeam şi o dăruiam. Câteodată mă îndrăgostesc de fiinţa-mi pură şi extinsă peste toată lumea de păsări, oameni, lacuri, flori şi fiori…

Şi cine ştie ce frumuseţi voi mai experimenta şi voi mai integra în zborurile mele pe aripi de vultur ridicat din negura cea mai adâncă a disperării celei mai negre, din focul ceresc al inimii călătorind spre sine…

Scriu într-o toamnă care îşi răsfiră prematur şi indiferent pletele de vânt şfichiuitor şi stropeşte cu parfumul ei îngheţat, de stropi încă lichizi, peste fruntea caldă şi parfumată.

A meritat.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Din ploi erau ochii mei, odată

Publicat de

0

FOTO18_BLOG

Din ploi erau ochii mei odată, nu demult, când toamna călca brutal peste vara şi soarele meu.

Din picături sărate ca marea îmi era inima odată, nu demult, când vântul schilodea copacii şi-mi fura toate frunzele şi toţi pescăruşii.

Dar într-o seară care muşca deja din lumina verii mele, un pescăruş obosit şi rătăcit a poposit în grădina mea întunecată de toamnă. Nu ştiam ce să fac, aşa că l-am poftit înăuntru, i-am pregătit o baie călduţă şi sărată în care am adăugat spumă de mare, ceva nisip şi scoici adunate de prin toate verile mele, am aşezat o lumină caldă dintr-un vechi lampadar auriu, i-am pregătit o masă cu bucate alese pentru gustul lui de pescăruş, şi am aşteptat.

În timp ce mă gândeam că poate vara nu-i doar o plăsmuire de anotimp venind şi plecând în ritmul derulării anotimpurior, i-am văzut ochii sclipind de bucurie, s-a-nălţat în cer, a coborât în picaj spre apa inspumată, a plutit pe deasupra-i, s-a înfruptat din bucatele pregătite anume, mi-a zâmbit cu ochii lui de pescăruş şi şi-a luat zborul, lăsându-mă cu vara ce mi-o dăruise în mijlocul toamnei.

Nu a mai trecut pe la mine de atunci, sau poate a mai fost dar nu m-a găsit acasă, dar dacă ar veni în toiul toamnei, m-ar găsi cu vara şi cu soarele meu încălzind frunzele verzi, cu briza sărată în nări şi inima plină de multe veri ce vor să fie.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!