Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se ivesc uneori când soarele naşte primul fir de iarbă, când marea şopteşte în taină nopţilor, când Cerul trimite semne de pufi imaculaţi, dar mai ales când ultimele frunze pleacă şi iau cu ele toţi fluturii şi toate apusurile târzii.

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se insinuează în mintea ta, pe buzele tale, în inima ta, în viaţa ta. Încercând să le dai un nume, cauţi în ceea ce crezi că nu ai, în ceea ce ai avut odată şi nu mai ai, în ceea ce crezi că ai nevoie pentru a umple locul a ceva ce crezi că lipseşte…

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume decât atunci când le cercetezi şi îţi aminteşti ca ele înseamnă un mare dor de tine… Sunt doruri ce-şi spun pe nume în clipa în care înţelegi că toată căutarea ta, toată vânătoarea ta, toată alergătura fără rost în afara ta nu are decât o singură direcţie corectă: spre tine, şi un singur sens: tu. Restul vine de la Sine, adică din tine…

…Şi am păşit uşor, dar cu hotărâre, în sală. M-am aşezat foarte aproape de ea, pentru că, neîntâmplător, acolo era liber. Am privit-o şi m-a cuprins cu toată privirea ei. Senină, cu mişcări graţioase, aproape imponderabilă, mai adevărată decât multe adevăruri omeneşti. Pe măsură ce timpul stătea, mă umpleam de parfumul ei de rouă proaspătă care trezea minţi şi punea pe treabă suflete, care mută munţi şi aduce ploaia care spală tristeţi înverşunate, adâncite, adunate, uitate. Curând aveam în toţi porii parfumul ei de floare răsărită dintotdeauna.

Niculina. Ea, ea a creat acolo, pentru noi, toţi cei prezenţi în sala ei de curs, o simfonie de simţuri omeneşti şi îngereşti. Un boboc mare de trandafir roz, pe jumătate înflorit, mirosind a curcubeu şi emanând iubirea cu puterea infinit. Cu ştiinţa magicianului, cu smerenia înţeleptului şi cu simplitatea Omului din Cer, asta a plăsmuit Niculina pentru noi într-o duminică de toamnă, într-o zi de Univers, într-o pajişte de inimi abia răsărite: un imens boboc de trandafir, plutind delicat spre fiinţa fiecăruia şi în sala de curs care devenise pe nesimţite nava spaţială cu destinaţia directă NOI-DUMNEZEI-DESTIN-ALEGERE-INFINIT.

∫^∞Experienced thoughts

Articolul se referă la prima zi de curs de dezvoltare personală şi spirituală „Regăsirea Puterii Interioare” susţinut de Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal, Doctorand în Psihologie Cuantică, Terapeut Bowen, autoare a cărţilor:

„Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

„Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

„Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

”Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”

Site: http://holisterapi.wordpress.com

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!