Iubirea de sine

Dragii mei, vă aduc astăzi în atenţie un concept de mare importanţă pentru călătorul spiritual şi nu numai: IUBIREA DE SINE.

Ar fi necesar, util, mai mult decît potrivit, ca noi toţi să cunoaştem şi să practicăm iubirea de sine, care vindecă tot, rezolvă tot, implică şi crează tot ceea ce ne este şi ne-a fost vreodată necesar.  
Eu, tu, el, ea, voi şi noi toţi suntem, dintotdeauna, în primul rând, iubire. Natura noastră de bază, primordială, este cea divină. Şi nimic nu ne împiedică învăţăm să fim, Aici şi Acum, manifestarea Sinelui nostru Divin, adică Iubire. Cu toţii suntem Dumnezei veniţi pentru a experimenta Iubirea, Aici. Dumnezei uitaţi, adormiţi, care se se trezesc, asa cum ne numeşte Ramtha.
Am venit Aici cu stiinţa de a iubi, de a ne bucura, de a fi neînfricaţi, de a ne juca frumos prin viaţă, şi a trebuit să învăţăm, destul de repede, competitivitatea, separarea, frica şi toate rezultantele lor (invidia, lăcomia, gelozia, trufia, tristeţea, lipsa etc.), şi tot ce-i place mai mult egoului, pentru a ne adapta şi încadra în societatea în care trăim. E timpul să ne reamintim natura noastră adevărată şi să ne manifestăm, faţă de noi înşine şi, implicit, faţă de ceilalţi, conform esenţei noastre divine, conform Sursei din care venim cu toţii şi care nu este alta decât Iubirea.
Aşa cum este Sus, aşa este şi Jos.
Ceea ce creez înlăuntrul meu, se manifestă în exteriorul meu.
Cum mă port cu mine, aşa mă port cu ceilalţi.
Eu sunt autorul vieţii mele, al tuturor circumstanţelor, experienţelor, evenimentelor şi a tot ceea ce întâlnesc în viaţa mea, în casa mea, la jobul meu, în relaţiile mele. Pentru ca eu sunt Creator. Tatăl m-a investit cu puterea de a crea şi cu liber arbitru. Orice trăiesc este rezultatul unor alegeri mai vechi sau mai noi, conştiente sau inconştiente…  
Şi cum putem, în sfârşit, bazându-ne pe adevăruri ale fizicii cuantice şi pe ultimele descoperiri ale neuroştiinţelor, să primim, să acceptăm şi să ne bucurăm de ideea responsabilizatoare ca noi suntem arhitecţii propriilor noastre vieţi, tot aşa putem să începem, de astăzi, să reînvăţăm, să ne reamintim, să (ne) iubim. 
Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal şi Doctorand în Psihologie Cuantică, ne vorbeşte în cele ce urmează despre iubirea de sine într-un articol foarte interesant şi util, pe care vi-l redau cu mult drag.
Irina Luana Stan
                                                                                             Iubirea de sine
Autor invitat: Niculina Gheorghiţă
iubirea-de-sine-niculina-gheorghita Te-ai gandit vreodată că nu te iubeşti destul? Sau eşti dintre cei care consideră că a-şi acorda afecţiune este un act imoral, nespiritual, iar singura datorie a căutatorului de adevăr este să-i iubească pe ceilalţi şi să se neglijeze mereu pe el însuşi?

Ei bine, dacă gândeşti aşa, s-ar putea să te înşeli, aşa cum m-am înşelat şi eu mulţi ani.

Există autori care afirmă că bolile sunt semnalul de alarmă pe care corpul nostru îl trage pentru a ne avertiza că nu ne iubim suficient. Cu alte cuvinte, aglomeraţia din policlinici şi spitale poate fi considerată un barometru al iubirii pentru oamenii din societatea actuală. Mulţi dintre noi visăm la sufletul pereche, la relaţia care printr-o dragoste totală şi necondiţionată va umple golul dinăuntrul nostru şi ne va vindeca toate rănile sufleteşti. Şi totuşi, nesocotim întreaga viaţă pe cineva care este foarte aproape şi tânjeşte mereu după iubirea noastră: ne ignorăm pe noi înşine şi pe Sinele nostru Divin.

Ce manifestăm în interiorul nostru atragem din lumea înconjurătoare

Autotransfigurarea şi dobândirea unei juste iubiri de Sine sunt un lucru esenţial pe calea spirituală şi nu tocmai uşor de dobândit. În această lume, Dumnezeu ni se revelează sub forma exteriorului (lumea obiectivă în care trăim) şi a interiorului (propriul nostru univers lăuntric). Pentru majoritatea oamenilor însă ambele ipostaze rămân destul de criptice. Lumea exterioară ne înşeală deseori aşteptările, pare a fi ameninţătoare sau de neînţeles. Pe de altă parte, universul interior riscă să ne pară banal sau insuficient de elevat. Dezamăgiţi deopotrivă de interior şi de exterior, ne refugiem uneori într-o fantasmagorică transcendenţă care sperăm să fie mai prietenoasă. Şi totuşi, pentru fiecare din noi, Dumnezeu este cel mai accesibil aici şi acum, chiar în noi înşine, cei care suntem în această clipă. A nega sau a ignora prezenţa Lui în noi este o blasfemie pe care o comitem zilnic, cu nepăsare.

De fapt raportarea la interior şi la exterior sunt interdependente. Nu putem avea un comportament just faţă de exterior atât timp cât menţinem o atitudine distorsionată faţă de noi înşine. Iubirea pe care ne-o refuzăm nouă, le-o refuzăm în acelaşi timp şi celorlalţi. Rănile pe care ni le provocăm printr-o atitudine lipsită de iubire faţă de noi înşine se vor reflecta şi în relaţiile cu exteriorul. A refuza să te iubeşti înseamnă a nega (fie şi inconstient) că toate fiinţele merită iubirea ta – inclusiv tu.

Foarte multe din rănile noastre sufleteşti ni le provocăm noi înşine prin felul nepotrivit în care ne privim. În momentul în care începem să ne acceptăm şi să ne iubim aşa cum suntem, dispar brusc o mare parte din agresiunile care ne obişnuisem să credem că vin din afară. Pentru simplul motiv că violenţa exterioară are nevoie de mintea noastră agresivă pentru a ajunge în interior, altfel singurul ecou pe care ni-l trezeşte este compasiunea. Dimpotrivă, o minte agresivă la adresa propriei fiinţe ne poate răni fără oprelişti, în numeroase moduri: gânduri de neputinţă, descurajare, sentimente de inferioritate, stări de revoltă, frici etc. Pe măsură ce ni le permitem mai des, astfel de manifestări inferioare capătă forţă. Menţinute timp îndelungat, ajung chiar să ne pună în rezonanţă permanentă cu anumite planuri demonice care fac în cele din urmă ca aceste idei să fie întreţinute în mod spontan. Astfel, agresiunea noastră faţă de noi înşine creează breşa prin care Universul ne răneşte.

Dincolo de emoţii şi chimismul trupului

 FOTO INITIATICJusta masură în iubirea de sine este aproape la fel de greu de dobândit ca şi viziunea Sinelui. Oscilăm mereu între mândrie şi disperare. Când universul nostru individual funcţionează cum ne place, luăm asta drept un semn al valorii noastre personale şi un motiv de mândrie. Când nu ne mai oferă suficiente satisfacţii considerăm că nu merităm iubirea lui Dumnezeu şi ne lăsăm cuprinşi de tristeţe. Astfel, val după val şi abis după abis, ne petrecem întreaga viaţă fără a ne iubi vreodată cu adevărat. După numeroase treceri de la o extremă la alta, pare să se schiţeze o cale de mijloc: autocompătimirea – care nici ea nu are de fapt nimic de a face cu iubirea de Sine, ci dimpotrivă provoacă tot atât de multe răni ca şi orgoliul sau neîncrederea în sine.

Există multe piedici în calea unei veritabile iubiri de sine. Blocajul cel mai superficial constă în ideea preconcepută că “nu este necesar (sau moral) să mă iubesc pe mine însumi”. Totuşi este doar un pretext pentru teama de a recunoaşte că nu suntem (deocamdată) capabili să manifestăm această iubire. Fie că e îndreptată spre exterior sau către propria fiinţă, dragostea este totdeauna o probă de nobleţe interioară. Implică curaj, dăruire, dilatare a conştiintei. La nivel uman, cu excepţia fiinţelor cu înaltă viaţă spirituală, rareori iubirea se prezintă în forma sa pură. Nu este aur, ci nisip aurifer. De aceea o relaţie de iubire implică totdeauna răbdarea de a alege fir cu fir ceea ce este pur de ceea ce este impur. Reuşim să-i convingem pe ceilalţi că îi iubim, dar este imposibil să nu sesizăm cât de multe lacune are încă această iubire. Aşa încât, în ceea ce ne priveşte pe noi înşine, nu ne mai străduim să ne amăgim că ne iubim, ci preferăm sa argumentăm că nici nu este necesar să o facem.

Atunci când căutăm să dezvoltăm o justă iubire de Sine, ne plasăm cu luciditate într-un domeniu pe care altfel riscăm să-l parcurgem de fiecare dată în stare de beţie. De cele mai multe ori trăim iubirea relaţională colorată sau invadată de numeroase alte sentimente, unele chiar fără legătură cu ea. Totuşi, nu aspectul său ultim, iubirea nu este (doar) un sentiment. A explora iubirea de Sine înseamnă printre altele a pătrunde în acel domeniu misterios în care iubirea există, dar este lipsită de sentimentalisme. Aceasta este o lecţie fundamentală în lipsa căreia nu ne putem maturiza cu adevărat din punct de vedere afectiv. Practic, prima poveste de dragoste adevarată este cel mai uşor să o ai cu tine însuţi, pentru că porneşti din punctul în care ajungi cu celălalt abia după o relaţie de câţiva ani, când reuşeşti să spulberi multe din iluziile perfecţiunii de la început. Şi cu toate că probabil ţi-ai spulberat de mult iluzia propriei perfecţiuni… de tine nu te poţi despărţi! Va trebui să mergi împreună cu tine până la capăt.

Dincolo de orice emoţie, iubirea este o căutare sinceră şi continuă a binelui, armoniei, frumuseţii – pentru tine şi pentru cei pe care îi iubeşti. Dacă această căutare nu există sau este sufocată de multe tensiuni, frici, temeri, confuzii, aviditate, înseamnă că trebuie să cerni cu mai multă atenţie nisipul aurifer al universului tău interior. Iubirea înseamnă compasiune, răbdare, toleranţă, transparenţă… Este încântător să înveţi toate acestea în interacţiunea cu ceilalţi, dar dacă relaţiile pe care le-ai avut până acum nu ţi-au oferit o asemenea ocazie, nimic nu te impiedică să începi chiar acum raportându-te la tine însuţi.

                               FOTO171Cât de mult Te iubeşti cu adevărat?

Primul pas ar fi să-ţi dai seama cât de mult te iubeşti cu adevărat. Pentru asta ar trebui să înţelegi că există în tine un copil care are nevoie de răbdare, de toleranţă, de încurajare, de dragoste, de tandreţe… I le acorzi? Ţi se întâmplă să-i spui poveşti cu balauri despre tot felul de lucruri pe care le va pierde în curând, despre cât de ghinionist este sau ce puţine şanse are să reuşească? Se numeşte pesimism şi copilul din tine este trist şi deprimat mult timp după ce aude aşa ceva.

Uneori îi explici în amănunt nenumăratele reuşite ale altora care lui “nu îi vor fi niciodata accesibile”? Acest comportament înseamnă invidie şi gelozie şi pe el îl face să-şi piardă încrederea în sine.

Îl stârneşti, promiţându-i mereu noi şi noi plăceri – pe care e clar că nu i le poţi oferi la nesfârşit? Îi trezeşti astfel pofta nemăsurată care îl face avid şi veşnic nemulţumit. Îi explici uneori că ceilalţi sunt vinovaţi de eşecurile lui şi că ar trebui să le dea o lecţie? În felul acesta îl înveţi ura, iar violenţa care o însoţeşte îl umple de răni adânci. În plus, ca să mai îmbunezi un pic situaţia, îi spui că nu contează câte îndură, tot el este centrul Universului? Orgoliul pe care i-l trezeşti astfel, în mod paradoxal, îi alimentează complexele de inferioritate…

Toate aceste obiceiuri nefaste îi rănesc mult mai puţin pe cei din jur decât pe cei care le practică. Dacă ţi se mai întâmplă uneori să te comporţi astfel cu tine însuţi înseamnă că încă nu te iubeşti suficient.

Copilul din tine are nevoie de dragostea ta. Tot restul – iubirea şi aprecierea celorlalţi, satisfacţiile de tot felul, diferite idei şi teorii metafizice – nu-l vor linişti decât pentru scurt timp. Periodic el va deschide ochii, va înţelege că nu a primit ce-i trebuie şi va reîncepe să plângă. Cum anume? Cuvintele aspre adresate celorlalţi, reproşurile, ironia, violenţa – fizică sau verbală – neîndurarea, răceala sufletească, tristeţea, neîmplinirea, nerăbdarea, nemulţumirea, împrăştierea – toate acestea sunt semne care îi anunţă pe ceilalţi că în tine există un copil care plânge. O relaţie de iubire între două fiinţe care nu vor să se iubească pe ele însele este ca o punte îngustă peste un abis. Fiecare dintre ei speră că celălalt va reuşi miracolul să umple golul – să-i ofere atât de mult încât să-l scutească de necesitatea de a se descoperi şi iubi pe sine. Evident, este doar o himeră…

Atunci când nu mă iubesc pe mine însumi voi avea mereu nevoie de tot mai multe dovezi de iubire de la celalalt. Dacă nu mi le oferă, mă voi considera indreptăţit să mă supăr. Dacă mi le oferă din plin, dar eu nu simt că merit cu adevărat atât de mult, voi gândi că pur şi simplu se înşeală, că totuşi este o persoană naivă, iar dragostea sa va începe să mă sufoce.

De fapt, nu voi reuşi niciodată să primesc de la ceilalţi mai mult decât sunt capabil să-mi ofer eu însumi.

Atunci când aducem în relaţiile noastre starea de împlinire pe care o trezeşte veritabila iubire de sine, interacţiunea se stabileşte pe un cu totul alt nivel. Nu mai este vorba de acea foame de iubire care face din interacţiunea cu celălalt o necesitate stringentă, dureroasă, ci de revărsarea unui preaplin. În felul acesta “a dărui” şi “a primi” dobândesc o altă semnificaţie. Atunci când îl eliberez pe celălalt de “obligaţia” de a vindeca rănile pe care mi le provoc singur prin faptul că nu mă iubesc, îi las timp pentru a savura iubirea.

Învaţă să comunici cu Sinele tău Divin

Pentru a învăţa să ne iubim pe noi înşine avem nevoie să înţelegem cum se raportează ceilalţi la noi pentru a ne iubi. Problema este că, încă de mici, am fost învăţaţi despre iubire numai ceea ce au reuşit să ne transmită cei apropiaţi – care aveau ei înşişi propriile limitări şi răni sufleteşti. Pentru a depăşi aceste tipare este bine să învăţăm să ne iubim aşa cum ne iubeşte o fiinţă foarte elevată, spre exemplu Sinele nostru Divin.

Iată o modalitate practică: timp de 29 de zile, vă spuneţi în fiecare dimineaţă, de 21 de ori afirmaţia „Sunt dintotdeauna călăuzit(ă) de Sinele meu Divin” şi îl rugăm să ne înveţe pe parcursul acelei zile să ne iubim aşa cum ne iubeşte el. În orele care urmează suntem cât mai atenţi la toate manifestările noastre, aşa cum facem când cineva spune uneori că ne iubeşte, dar acţiunile sale nu dovedesc asta şi căutăm să înţelegem care îi sunt sentimentele reale. E necesară o observare lucidă şi relaxată, nu pentru a vâna greşelile pe care le facem în relaţia cu noi, ci pentru a pătrunde în profunzime mecanismele prin care propria minte ne face să fim lipsiţi de iubire. De fiecare dată când observăm gânduri sau acţiuni de natură să ne rănească, intrăm în starea de oservator prin întrebarea “Ce gândesc eu acum?” şi “Ce simt eu acum?”.

FOTO 300

Unul din locurile comune ale gândirii umane este că nu merităm iubire atunci când experimentăm ceva ce ne face să suferim noi sau alţii. De aceea, când ne simţim vinovaţi, ne refuzăm cu şi mai multă îndârjire dragostea şi astfel ne învârtim iar şi iar în acelaşi cerc. Totuşi, din punct de vedere divin, lucrurile stau altfel: tocmai cel care este în suferinţă (fiul risipitor) are nevoie de mai multă iubire pentru a se putea redresa.  Acesta este un mod matur de a iubi, singurul care ne poate duce dincolo de aparenţe. Dacă nu suntem capabili să ni-l acordăm nouă înşine, este puţin probabil că vom reuşi cu ceilalţi.

Mai ales la începutul acestei practici, este posibil să fim uimiţi cât de des ne purtăm fără înţelegere şi iubire pentru noi înşine. Dar dacă perseverăm, vom observa curând că este tot mai uşor să sesizăm din timp această tendinţă şi apoi chiar să o suspendăm înainte de a declanşa multe din programele şi obiceiurile mentale negative. Treptat se instalează o stare de siguranţă, împlinire şi transparenţă. În finalul acestei perioade de 29 zile vom realiza o sinteză în care vom căuta să sesizăm cât mai clar diferenţele care au apărut în modul de raportare la noi înşine. La finalul acestei perioade se va configura o reţea neuronală prin care vom atrage alte informaţii şi alte reţele asemănătoare celei deja formate.  Este posibil ca pe parcursul acestei practici sau în zilele imediat următoare să se producă transformări binefacătoare şi neaşteptate în modul de interacţiune cu ceilalţi, cu persoanele foarte apropiate, dar şi cu cei pe care îi întâlnim în trecere.

Iubeşte-te aşa cum Sinele tău Divin te iubeşte

El nu-ţi răneşte niciodată sufletul pentru aţi salva imaginea. El nu te îndeamnă să fii descurajat – tocmai pentru că îţi cunoaşte infinita comoară lăuntrică. Nu-ţi şopteşte niciodată că eşti neputincios, întrucât ştie că în el sunt toate potenţialităţile. Nu te ameninţă că nu te va mai iubi din cauză că ai greşit; pentru el este evident că, atât timp cât vei exista separat, vei continua să greşeşti. Şi de altfel multe realizări minunate au fost obţinute “din greşeală”… El nu te va privi tolerant cum perseverezi în greşeală – aceasta riscă să devină o cale fără întoarcere. El nu te amăgeşte niciodată că meriţi iubire pentru că eşti “mai presus decât alţii”, căci ştie cu siguranţă că în această dimensiune nici măcar un grăunte de nisip nu ar putea să existe fără iubirea Tatălui.

Amintesc faptul că Niculina Gheorghiţă este autoarea cărţilor:

Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”,

şi creatoarea cursului “Regăsirea Puterii Interioare”, structurat în 7 module după cum urmează:

Modulul 1Regăsirea identităţii divine (obiectiv: a te pune în contact cu identitatea ta reală, forţa ta de creator şi puterea ei de creaţie)

Modulul 2Descoperirea puterii în relaţii (obiectiv: evaluarea relaţiilor din perspectiva celui care are puterea de decizie şi de a experimenta forţa unei relaţii în care ambii parteneri sunt total în siguranţă)

Modulul 3Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine (obiectiv: descoperirea capacităţii de a fi mereu şi necondiţionat de partea ta, indiferent de ce, cum, cât şi când ai făcut ceva)

Modulul 4Descoperirea puterii emoţionale (obiectiv: activarea poziţiei observatorului nonjudicativ prin iubire necondiţionată în orice experienţă de viaţă)

Modulul 5Descoperirea puterii voinţei şi a intenţiei (obiectiv: activarea şi experimentarea capacităţii de creaţie la nivel holografic)

Modulul 6Descoperirea puterii minţii (obiectiv: activarea unei minţi care transformă experienţa în înţelepciune şi care este focalizată ca un laser în orice situaţie de normalitate sau criză)

Modulul 7Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum  (obiectiv: crearea unui portal interior de trecere în Sine, experimentarea potenţialului nelimitat al Sinelui, cu descărcarea şi stocarea în minte a experienţelor de acest gen,  sub formă de abilităţi).

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Reclame

Trăirea în trecut ține boala în corpul fizic

Dragii mei, Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal şi Doctorand în Psihologie Cuantică, punctează, scurt şi la obiect, cum ar fi eficient să ne abordăm propria vindecare. Ştim deja că afecţiunile se instalează în corpul fizic abia după o perioadă în care ele au apărut la niveluri mai subtile, şi pentru că nu ne-am ajustat la timp atitudini sau comportamente, pentru că nu ne-am vindecat unele răni, ele au ajuns să se somatizeze în corp. Atât de mult ne-am obişnuit să asociem vindecarea cu dispariţia simptomelor fizice, pe cât de mult ne-am obişnuit să ne asociem pe noi, cu corpul nostru. Doar că noi NU suntem numai corpul nostru! Noi suntem fiinţe de lumină, venite într-un corp pe care e necesar să-l îngrijim pentru că este singurul nostru vehicul aici, pe Pământ, şi avem o minte pe care e necesar să o disciplinăm pentru a ne putea făuri o viaţă în bucurie, armonie şi iubire. Haideţi să vedem articolul. 🙂

Irina Luana Stan

FOTO64

Trăirea în trecut ține boala în corpul fizic

Autor invitat: Niculina Gheorghiță

   Ai un Plan pentru vindecare?

  Faceți nenumărate eforturi pentru a vă vindeca de diverse boli din corpul fizic și de cele mai multe ori nu apare vindecarea. Astfel vă întrebați mereu: Am făcut tot felul de terapii, am fost la tot felul de vindecători, am luat diverse remedii, medicamente și tot nu m-am vindecat de boală? Asta pentru că ne-am aplecat doar asupra corpului fizic, dar boala vine din emoțiile pe care le ținem în noi.

  Emoțiile tale își pun amprenta asupra corpului fizic și curând corpul tău este expus la orice. De aici bolile și afecțiunile.

  Ai un plan să te vindeci? Ai un plan pentru a fi sănătos?

Vreți să vă vindecați DAR NU AVEȚI UN PLAN PENTRU A VĂ VINDECA? A LUA NIȘTE REMEDII SAU A APLICA DIVERSE TERAPII NU ESTE PLANUL DE VINDECARE. Atât timp cât menții boala în corp de fapt nu ai un plan pentru a fi sănătos.

Planul începe cu aducerea ta în prezent cu totul, cu  gânduri, situații, prin facerea lucrurilor diferit față de trecut.

  Poziția de observator este modalitatea de a te aduce în prezent. Fiind mereu conștient de ceea ce faci aici și acum, cu ajutorul întrebărilor:

  1. Ce gândesc eu acum?
  2. Ce simt eu acum?
  3. Creezi o afirmație opusă a ceea ce simți.

Trecutul, gândurile care te duc în trecut, rutina și obișnuințele țin boala în corpul fizic. Oamenii care vor să dețină controlul asupra altora au întotdeauna o poveste tristă. Și acolo ei se ascund.

Dacă dăm la o parte victimizarea, suferința faptul că ne folosim de oameni pentru a ne împlini, vom scăpa de povara trecutului. Pentru a trăi în prezent aici și acum e nevoie de dorința și curajul de a experimenta în fiecare clipă ceva nou.

Chiar dacă sunt lucruri aparent rutiniene, tu de fapt ești altul în fiecare clipă deoarece ai alte stări și alte gânduri care trec prin tine în fiecare moment. Tu ești altul de la un moment la altul. Dacă continui să menții durerea din trecut înseamnă că de fapt îți este teamă să trăiești fără această durere, care îți aduce diverse beneficii. Veți întreba ce beneficii pot avea prin suferință? Diverse, cum ar fi: oamenilor le este milă de tine, îți dau atenție, ești băgat în seamă, și astfel obții ceea ce vrei.

Dacă ești onest cu tine și nu mai cauți beneficiile care apar de pe urma durerii și a suferinței, nu e nimic în cer și pe pământ care să te țină de la a te vindeca și a fi sănătate radiantă.

Personalitatea este cea care vrea să păstreze o felie de suferință din trecutul tău, pentru că așa ea se definește. Atunci când ești în Sine, în partea divină din tine, nu vrei să deții controlul asupra trecutului.

Când ești în Sine ești sincer și îți dai seama că prin prisma personalității ești obsedat de control, ești comod și vrei să te folosești de alții pentru a-ți împlini niște nevoi momentane.

Pentru a afla cum stați la acest capitol vă recomand un exercițiu de autoanaliză. Luați o foaie de hârtie și scrieți:

– ce nu vreți să mai faceți pentru a vă menține și întreține boala.

– ce vă place și ce nu vă place la voi, din această perspectivă;

– ce comportamente  mențineți chiar dacă știți că vă fac rău și vouă și celor din jur.

Poate fi începutul unui plan. Adică după ce afli ce nu vrei să mai faci poți descoperi cu ce vrei să înlocuiești acele acțiuni și emoții, cum vrei să trăiești pentru a fi sănătos.

E nevoie să fii sincer deoarece adevărul crește aripi și vă eliberează de boală.

Deci eliberați-vă de emoțiile trăite în trecut, pentru a vă auto-vindeca. Nimeni din exteriorul vostru nu poate face asta. Orice terapeut este un îndrumător, care poate activa corpul să se auto-vindece, poate să-ți dea un remediu pentru a anihila niște șocuri trăite cândva, poate să-ți prescrie un medicament, o metodă de vindecare, dar numai tu poți să te vindeci dacă te dezlegi conștient de trecut și îți aduci energia înapoi. Prin aceasta unifici personalitatea cu Sinele tău Divin, și nu mai trăiești în separare.

Conștientizarea ne permite să ne extindem din percepțiile noastre limitate doar cunoscute cândva, spre orice altceva posibil.

Conștientizarea înseamnă că vrei să îți iubești ființa, corpul, sufletul spre a te manifesta în bucurie. Spor la lucru cu voi și creați-vă un plan pentru vindecare. Cu drag din iubire pentru a crea iubire.

 Amintesc faptul că Niculina Gheorghiţă este autoarea cărţilor:

Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”,

pe care vi le recomand din toată inima şi cu toată onestitatea, precum vă recomand şi cursul ei absolut remarcabil “Regăsirea Puterii Interioare”, structurat în 7 module după cum urmează:

Modulul 1Regăsirea identităţii divine (obiectiv: a te pune în contact cu identitatea ta reală, forţa ta de creator şi puterea ei de creaţie)

Modulul 2Descoperirea puterii în relaţii (obiectiv: evaluarea relaţiilor din perspectiva celui care are puterea de decizie şi de a experimenta forţa unei relaţii în care ambii parteneri sunt total în siguranţă)

Modulul 3Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine (obiectiv: descoperirea capacităţii de a fi mereu şi necondiţionat de partea ta, indiferent de ce, cum, cât şi când ai făcut ceva)

Modulul 4Descoperirea puterii emoţionale (obiectiv: activarea poziţiei observatorului nonjudicativ prin iubire necondiţionată în orice experienţă de viaţă)

Modulul 5Descoperirea puterii voinţei şi a intenţiei (obiectiv: activarea şi experimentarea capacităţii de creaţie la nivel holografic)

Modulul 6Descoperirea puterii minţii (obiectiv: activarea unei minţi care transformă experienţa în înţelepciune şi care este focalizată ca un laser în orice situaţie de normalitate sau criză)

Modulul 7Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum  (obiectiv: crearea unui portal interior de trecere în Sine, experimentarea potenţialului nelimitat al Sinelui, cu descărcarea şi stocarea în minte a experienţelor de acest gen,  sub formă de abilităţi).

Portretul omului sănătos

FOTO48

Un articol foarte util al Niculinei Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal şi Doctorand în Psihologie Cuantică. Toţi ne dorim să fim sănătoşi, dar cum se defineşte, oare, starea de sănătate şi ce presupune a o trăi? Haideţi să vedem.
Irina Luana Stan

Portretul omului sănătos

Autor invitat: Niculina Gheorghiță

După toate cercetările, trăirile mele și ale celor din jurul meu, după toate observațiile pertinente a manifestării umane, m-am decis să vă redau un portret al omului sănătos. Atunci când omul este sănătos în toate dimensiunile vieții sale el este fericit, se simte împlinit, este acasă cu el oriunde ar fi. Când este sănătos nu-l mai interesează ce se întâmplă în curtea vecinului pentru că el are tot ce îi trebuie în curtea sa.  Atunci când omul este sănătos pe cele trei dimensiuni pe care le voi analiza, el este deja manifestarea Sinelui său Divin în toate acțiunile sale în lumea concretă.

    Mai jos vă voi schița portretul omului sănătos pe toate dimensiunile sale, adică corp – minte – suflet.

   Pe dimensiunea fizică a corpului uman, omul sănătos este omul care își înțelege, are grijă și prețuiește templul spiritului adică corpul fizic. Este omul care își vede corpul frumos și folositor. Este conștient și știe că, corpul fizic este un instrument pe care este imperios necesar să-l îngrijească și să-i dea tot ce are nevoie pentru buna funcționare. Își privește corpul ca pe o mașină în care călătorește și care are nevoie de ulei, carburant, revizii din când în când ca să nu rămână cu ea în mijlocul drumului călătoriei sale prin experiența umană. Este omul care oferă corpului său alimente de cea mai bună calitate, spălare conștientă, purificare prin respirație și îl îmbracă cu haine compatibile cu natura sa.

    Pe dimensiunea psihică, este omul care trăiește conștient de sine, de gândurile sale, de trăirile sale. Este omul care își cunoaște și satisface nevoile fără să aștepte ca cineva din exterior să i le satisfacă. Este omul care trăiește onest și cinstit cu sine și cu cei din jurul său. Este îngăduitor cu propriile limite, dar este mereu dornic să și le depășească, să crească să se dezvolte pentru a fi mereu în echilibru cu el și tot ce este în jurul său. Este omul care își trăiește umanitatea cu bucurie și veselie. Este gata să își asume riscuri, să fie creativ, să își exprime competențele și să se schimbe atunci când condițiile de moment solicită schimbările necesare evoluției. Omul sănătos găsește modalități de a introduce în viața lui ceea ce este nou și diferit, păstrând în același timp acele părți vechi care sunt încă utile și aruncă ceea ce nu îi mai este de folos. Adică are curajul să se dezlege de ceea ce aduce suferință și limitare. Are mereu o minte vioaie, curioasă și dorință de a experimenta pentru a se dezvolta.

   Pe dimensiunea sufletească, este omul care simte, iubește, se joacă, este eficient și responsabil de acțiunile sale în călătoria sa. Este omul care stă pe propriile sale picioare, iubește profund, acționează corect și cinstit, are eficiență și implicare maximă în ceea ce face. Este omul prezent în aici și acum care trăiește în observator fără să pice în noroiul emoției. Este omul care acționează cu inima ușoară din joacă, fără atașamente și așteptări iluzorii. Este conștient în fiecare clipă să trăiască în sine și cu Sine.

  Făceți-vă o analiză din când în când pe cele trei dimensiuni prezentate și veți vedea cum stați cu sănătatea. Fiți voi, descoperiți-vă și partea iubitoare și partea în suferință din voi, faceți armonie între ele, dezlegați-vă și iertați-vă pentru nerealizări și dați-vă voie să fiți manifestarea Sinelui divin. Așa cum spunea și maestrul Iisus: „Căutați mai întâi împărăția cerurilor și toate celelalte se vor alătura vouă”. Adică fiți conectați cu natura divină din voi și restul va veni de la Sine. Pentru a reuși în permanență să ne conectăm la sine, important este să ne cunoaștem, să ne descoperim vulnerabilitățile, să ne iertăm, să ne dezlegăm de trecut și să ne dăm voie să FIM. Spor la lucru cu voi. Cu drag

Amintesc faptul că Niculina Gheorghiţă este Psiholog Formator Clinician Principal, Doctorand în Psihologie Cuantică, Terapeut Bowen şi autoare a cărţilor

Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”,

pe care vi le recomand din toată inima şi cu toată onestitatea, precum vă recomand şi cursul ei absolut remarcabil “Regăsirea Puterii Interioare”, structurat în 7 module după cum urmează:

Modulul 1Regăsirea identităţii divine (obiectiv: a te pune în contact cu identitatea ta reală, forţa ta de creator şi puterea ei de creaţie)

Modulul 2Descoperirea puterii în relaţii (obiectiv: evaluarea relaţiilor din perspectiva celui care are puterea de decizie şi de a experimenta forţa unei relaţii în care ambii parteneri sunt total în siguranţă)

Modulul 3Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine (obiectiv: descoperirea capacităţii de a fi mereu şi necondiţionat de partea ta, indiferent de ce, cum, cât şi când ai făcut ceva)

Modulul 4Descoperirea puterii emoţionale (obiectiv: activarea poziţiei observatorului nonjudicativ prin iubire necondiţionată în orice experienţă de viaţă)

Modulul 5Descoperirea puterii voinţei şi a intenţiei (obiectiv: activarea şi experimentarea capacităţii de creaţie la nivel holografic)

Modulul 6Descoperirea puterii minţii (obiectiv: activarea unei minţi care transformă experienţa în înţelepciune şi care este focalizată ca un laser în orice situaţie de normalitate sau criză)

Modulul 7Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum (obiectiv: crearea unui portal interior de trecere în Sine, experimentarea potenţialului nelimitat al Sinelui, cu descărcarea şi stocarea în minte a experienţelor de acest gen,  sub formă de abilităţi).

Descoperirea și creșterea stimei de Sine

Dragii mei, iată încă un articol scris de Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal şi Doctorand în Psihologie Cuantică, articol ce cuprinde informaţii extrem de valoroase şi importante pentru toţi cei ce vrem să călătorim conştient pe drumul nostru şi, implicit, să avem o viaţă mai bună, mai apropiată de ceea ce ne-am dorit sau ne dorim. Iată cum se face:

FOTO11_BLOG

Descoperirea și creșterea stimei de Sine

Autor invitat: Niculina Gheorghiță

Stima de sine este atitudinea prin care poți să te reinventezi, să crești, să te dezvolți și să fii creatorul realității tale. Peste tot se vorbește de stima de sine şi că ea din interior este motorul transformării și dezvoltării noastre. Azi am decis să abordez acest subiect din altă perspectivă astfel încât să aflați unde și cum aveți de lucrat cu voi pentru a trăi conștient aici și acum. Aceste informații au menirea de a vă ajuta să trăiți prezentul așa cum îl doriți și să scăpați de tarele și nemulțumirile din copilăria voastră. Am scris de curând un articol despre cum să vă onorați părinții, pentru că vi i-ați ales pentru a evolua și a căpăta înțelepciunea necesară pentru a crea.


Stima de sine are la bază 3 piloni, care se formează în general în mica copilărie 1-7 ani. Acești piloni pot fi întăriți în perioada adultă conștienți fiind de noi și de ceea ce facem. Aceștia sunt:

–         Încrederea  în Sine;

–         Acceptarea de Sine;

–         Iubirea de Sine.

Ca şi copii, dăm tot felul de interpretări gesturilor și comportamentelor părinților noștri, care de cele mai multe ori ne privează de a ne dezvolta armonios.

În cazul Iubirii de Sine, sunt și au fost părinți care nu au spus niciodată copiilor că-i iubesc, verbal, declarativ,  pentru că nici ei nu au primit la rândul lor și nu știau că asta e foarte important în dezvoltarea copilului, iar noi ca copii am tradus că nu suntem sau nu am fost iubiți. Astfel adulți fiind așteptăm tot timpul ca cineva din afară să ne spună aceste cuvinte. În acest caz suntem ușor de manipulat emoțional, ușor de șantajat afectiv, și nu știm cum să comunicăm în armonie.

Dacă părinții nu au avut încredere că noi suntem în stare să facem ceva și tot timpul ne-au controlat, ne-au urmărit, au spus „tu ești mic nu poți, nu știi”, „ai grijă”,etc. Toate acestea deoarece, aveau fricile lor ca să nu pățim nimic, să nu ne accidentăm sau să nu ne îmbolnăvim, noi am interpretat că nu au încredere în noi. Adulți fiind muncim foarte mult și din greu ca să demonstrăm tuturor că putem, adică să ne dezvoltăm încrederea în noi. Paradoxal oricât faci și muncești peste puterile tale normale, pici în poziția de salvator și nici tu nu ești mulțumit pentru că nu mai ai timp să te bucuri de ce faci și nici cel pe care-l salvezi nu poate crește și să fie stăpânul realității sale, pentru că i se întreține programul  de victimă.

Dacă părinții ne-au comparat mereu și ne-au spus “de ce colegul a luat premiu și tu nu ai putut”, “de ce celălalt se îmbracă clasic (civilizat) iar tu vrei haine care nu se asortează”, etc. Mereu am fost comparați că celălalt e mai bun iar noi am interpretat ca și cum nu ne-ar accepta așa cum suntem, dar de fapt ei vroiau să fim buni la școală, să fim civilizați, onești, etc. Ei așa credeau că ne motivează pentru a crește frumos și a învăța bine ca să avem o viață mai bună.

Cum descoperim dacă avem o stimă de sine înaltă sau coborâtă?

Mai jos vă voi arăta o modalitate simplă, pe care o aveți oriunde vă aflați, doar că implică poziția de observator și o mică călătorie de câteva minute, conștientă în trecut.

Am să vă rog să vă luați un timp în care să intrați în contact cu voi. În starea de observator, vă uitați la trecutul vostru, adică în perioada în care stăteați cu familia de bază (părinți, frați, bunici, rude). Așa cum am spus vă uitați fără să intrați în emoții sau suferință. În acel moment pe care l-ați ales din trecutul vostru uitați-vă la comportamentele și reacțiile celor din familie.

Mai jos vă voi expune câteva comportamente ale membrilor familiei de bază prin care vă veți cunoaște pe voi înșivă. Voi schița cele două extreme ale stimei de sine: cea coborâtă (scăzută) și cea înaltă (ridicată).

Stima de sine coborâtă o poți descoperi uitându-te în familia de origine și observând modurile de comportament al membrilor familiei. Astfel:

– comunicarea era indirectă, neclară și nu tocmai sinceră;

– regulile cu cei din jur erau rigide, inumane, imposibil de negociat sau schimbat;

– legăturile membrilor familiei cu societatea erau impregnată de frică, împăciuitoare, acuzatoare;

– schimbările care au apărut au fost considerate păcate, greșeli și pedepse.

Stima de sine Înaltă o putem descoperi observând comportamentele membrilor familie de bază. Astfel:

– comunicarea este directă, clară, la obiect, sinceră;

– regulile erau flexibile, omenești, adecvate și ușor de modificat;

– legătura cu societatea era deschisă și plină de speranță și se baza pe alegeri și nu pe „trebuie”.

– schimbările care au avut loc au avut la bază noi lecții de învățat, noi cunoștințe de acumulat și de integrat

După ce ați observat și conștientizat spre ce calitate a stimei de sine se înclină balanța, înseamnă că ați descoperit ce din interiorul vostru vă împiedică să lucrați cu voi și să trăiți o viață minunată.

Acum vă duceți la cei 3 piloni și observați-vă nevoile interioare. După ce le-ați descoperit din perspectiva: încrederii în Sine, acceptării de sine și iubirii de Sine, veți ști cum să lucrați cu voi ca să vă umpleți golul pe care-l aveți în interior.

   Ca recomandări:

  1. Vă puteți crea 2-3 afirmații de genul:

Eu sunt dintotdeauna încredere în Sine”

„Eu sunt dintotdeauna acceptare de Sine”

„Eu sunt dintotdeauna Iubire de Sine”.

Le veți spune lent în fiecare dimineață și seară, 29 de zile de 21 de ori la rând pe fiecare, ca și cum ar intra prin creștetul capului în interiorul corpului vostru, ca și cum ar face parte din voi, ca și cum s-ar odihni în fiecare celulă a corpului fizic. Astfel în 29 de zile sau 6 luni pentru cei care au stima de sine foarte scăzută, vă veți crea o rețea neuronală prin care deveniți atitudinea a ceea ce ați formulat prin afirmații. Sunt mii de oameni deja, care au lucrat cu ei și au reușit să-și schimbe viața, obiceiurile, stările, etc. Deci dacă unul poate toți putem!

       2.  Lucrați cu oglinda astfel:

În fiecare dimineață când vă treziți vă uitați la voi în oglindă și rostiți cu voce moderată (de 3 ori fiecare afirmație, timp de 21 de zile minim, 6 luni maxim) dar să vă auziți următoarele afirmații, uitându-vă ochi în ochi la dumneavoastră, ca și cum părinții voștri v-ar spune:

–         Te iubesc … (numele tău);

–         Te accept… (numele tău);

–         Te apreciez… (numele tău);

–         Te respect… (numele tău);

–         Am încredere în tine… (numele tău).

Prima dată s-ar putea să vi se pară bizar, ciudat, cum să spun așa? Pentru  a crea rețele neuronale noi o metodă este să ieși din obișnuit, din rutină, adică să faci lucrurile altfel. Și cum această modalitate este creată și testată de mine în primul rând, o puteți trata ca și cum face parte din procesul prin care vreți să vă schimbați starea din interior și merită.

După ce faceți acestea citiți în fiecare zi informații care să vă ajute să mențineți dorința de a lucra cu voi și de a vă schimba pentru o viață minunată, pentru a putea trăi miracolul care este viața.

Spor la lucru cu voi și conștientizați că Stima de Sine este resursa puterii interioare și motorul care vă susține mereu spre dezvoltare, creștere interioară, evoluție. Cu drag din iubire pentru iubire.

Amintesc faptul că Niculina Gheorghiţă este autoarea cărţilor:

Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”,

pe care vi le recomand din toată inima şi cu toată onestitatea, precum vă recomand şi cursul ei absolut remarcabil „Regăsirea Puterii Interioare”, structurat în 7 module după cum urmează:

Modulul 1Regăsirea identităţii divine (obiectiv: a te pune în contact cu identitatea ta reală, forţa ta de creator şi puterea ei de creaţie)

Modulul 2Descoperirea puterii în relaţii (obiectiv: evaluarea relaţiilor din perspectiva celui care are puterea de decizie şi de a experimenta forţa unei relaţii în care ambii parteneri sunt total în siguranţă)

Modulul 3Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine (obiectiv: descoperirea capacităţii de a fi mereu şi necondiţionat de partea ta, indiferent de ce, cum, cât şi când ai făcut ceva)

Modulul 4Descoperirea puterii emoţionale (obiectiv: activarea poziţiei observatorului nonjudicativ prin iubire necondiţionată în orice experienţă de viaţă)

Modulul 5Descoperirea puterii voinţei şi a intenţiei (obiectiv: activarea şi experimentarea capacităţii de creaţie la nivel holografic)

Modulul 6Descoperirea puterii minţii (obiectiv: activarea unei minţi care transformă experienţa în înţelepciune şi care este focalizată ca un laser în orice situaţie de normalitate sau criză)

Modulul 7Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum  (obiectiv: crearea unui portal interior de trecere în Sine, experimentarea potenţialului nelimitat al Sinelui, cu descărcarea şi stocarea în minte a experienţelor de acest gen,  sub formă de abilităţi).

Irina Luana Stan

Un altfel de articol – despre Niculina Gheorghiţă

NICULINA

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se ivesc uneori când soarele naşte primul fir de iarbă, când marea şopteşte în taină nopţilor, când Cerul trimite semne de pufi imaculaţi, dar mai ales când ultimele frunze pleacă şi iau cu ele toţi fluturii şi toate apusurile târzii.

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume, dar se insinuează în mintea ta, pe buzele tale, în inima ta, în viaţa ta. Încercând să le dai un nume, cauţi în ceea ce crezi că nu ai, în ceea ce ai avut odată şi nu mai ai, în ceea ce crezi că ai nevoie pentru a umple locul a ceva ce crezi că lipseşte…

Sunt doruri ce nu-şi spun pe nume decât atunci când le cercetezi şi îţi aminteşti ca ele înseamnă un mare dor de tine… Sunt doruri ce-şi spun pe nume în clipa în care înţelegi că toată căutarea ta, toată vânătoarea ta, toată alergătura fără rost în afara ta nu are decât o singură direcţie corectă: spre tine, şi un singur sens: tu. Restul vine de la Sine, adică din tine…

…Şi am păşit uşor, dar cu hotărâre, în sală. M-am aşezat foarte aproape de ea, pentru că, neîntâmplător, acolo era liber. Am privit-o şi m-a cuprins cu toată privirea ei. Senină, cu mişcări graţioase, aproape imponderabilă, mai adevărată decât multe adevăruri omeneşti. Pe măsură ce timpul stătea, mă umpleam de parfumul ei de rouă proaspătă care trezea minţi şi punea pe treabă suflete, care mută munţi şi aduce ploaia care spală tristeţi înverşunate, adâncite, adunate, uitate. Curând aveam în toţi porii parfumul ei de floare răsărită dintotdeauna.

Niculina. Ea, ea a creat acolo, pentru noi, toţi cei prezenţi în sala ei de curs, o simfonie de simţuri omeneşti şi îngereşti. Un boboc mare de trandafir roz, pe jumătate înflorit, mirosind a curcubeu şi emanând iubirea cu puterea infinit. Cu ştiinţa magicianului, cu smerenia înţeleptului şi cu simplitatea Omului din Cer, asta a plăsmuit Niculina pentru noi într-o duminică de toamnă, într-o zi de Univers, într-o pajişte de inimi abia răsărite: un imens boboc de trandafir, plutind delicat spre fiinţa fiecăruia şi în sala de curs care devenise pe nesimţite nava spaţială cu destinaţia directă NOI-DUMNEZEI-DESTIN-ALEGERE-INFINIT.

Experienced thoughts

Articolul se referă la prima zi de curs de dezvoltare personală şi spirituală „Regăsirea Puterii Interioare” susţinut de Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal, Doctorand în Psihologie Cuantică, Terapeut Bowen, autoare a cărţilor:

Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”

Site: http://holisterapi.wordpress.com

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!