pescarus

Am păşit nepregătită într-o toamnă târzie

Publicat de

2

FOTO_Toamna


      Într-o toamnă târzie care îşi răsfira indiferentă pletele de vânt şfichiuitor şi stropea cu parfumul ei îngheţat, de stropi încă lichizi, peste frunţile fierbinţi, am păşit, nepregătită, pe un drum imposibil de ocolit, imposibil de ratat, atat de mult cerea să facă parte din mine.

Am păşit nepregătită, deşi drumul îl schiţasem, desenasem, definitivasem, colorasem în gânduri şi-n inimă cu mult timp înainte.

I-am dat drumul. Lui. Ştiam că va fi greu, dar aveam să aflu de la fiecare clipă ce a urmat în anii care au venit că desenasem atât de prost…

În anii ce-au venit cu multe vieţi de suferinţe absurde şi abstracte, cu toată puterea rămasă, l-am primit. Pe el. Pe celălalt.

Scriu într-o toamnă timpurie ce-mi picură lacrimi îngheţate pe piele şi-mi dezgoleşte inima de văluri adunate peste timpul noului meu drum.

Hmmm… Sunt mai aproape de mine, de tine, de voi. Am zburat cu aripi de fluture portocaliu de multe ori deasupra mării aşternute de Cer la picioarele mele. M-am întâlnit cu pescăruşi ce-mi admirau frumuseţea şi iubirea pe care o primeam şi o dăruiam. Câteodată mă îndrăgostesc de fiinţa-mi pură şi extinsă peste toată lumea de păsări, oameni, lacuri, flori şi fiori…

Şi cine ştie ce frumuseţi voi mai experimenta şi voi mai integra în zborurile mele pe aripi de vultur ridicat din negura cea mai adâncă a disperării celei mai negre, din focul ceresc al inimii călătorind spre sine…

Scriu într-o toamnă care îşi răsfiră prematur şi indiferent pletele de vânt şfichiuitor şi stropeşte cu parfumul ei îngheţat, de stropi încă lichizi, peste fruntea caldă şi parfumată.

A meritat.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Din ploi erau ochii mei, odată

Publicat de

0

FOTO18_BLOG

Din ploi erau ochii mei odată, nu demult, când toamna călca brutal peste vara şi soarele meu.

Din picături sărate ca marea îmi era inima odată, nu demult, când vântul schilodea copacii şi-mi fura toate frunzele şi toţi pescăruşii.

Dar într-o seară care muşca deja din lumina verii mele, un pescăruş obosit şi rătăcit a poposit în grădina mea întunecată de toamnă. Nu ştiam ce să fac, aşa că l-am poftit înăuntru, i-am pregătit o baie călduţă şi sărată în care am adăugat spumă de mare, ceva nisip şi scoici adunate de prin toate verile mele, am aşezat o lumină caldă dintr-un vechi lampadar auriu, i-am pregătit o masă cu bucate alese pentru gustul lui de pescăruş, şi am aşteptat.

În timp ce mă gândeam că poate vara nu-i doar o plăsmuire de anotimp venind şi plecând în ritmul derulării anotimpurior, i-am văzut ochii sclipind de bucurie, s-a-nălţat în cer, a coborât în picaj spre apa inspumată, a plutit pe deasupra-i, s-a înfruptat din bucatele pregătite anume, mi-a zâmbit cu ochii lui de pescăruş şi şi-a luat zborul, lăsându-mă cu vara ce mi-o dăruise în mijlocul toamnei.

Nu a mai trecut pe la mine de atunci, sau poate a mai fost dar nu m-a găsit acasă, dar dacă ar veni în toiul toamnei, m-ar găsi cu vara şi cu soarele meu încălzind frunzele verzi, cu briza sărată în nări şi inima plină de multe veri ce vor să fie.

∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!