Azi

IMAG0801

Azi nu i-am mai putut rezista.

Azi mi-a zâmbit şăgalnic printre frunze de purpură, cu Cer clar, aer de primăvară şi copii fericiţi.

Aşa că mi-am luat iubitul de mână, am ieşit în Soarele blând şi, pe mal, Toamna m-a făcut prinţesa ei de galben şi aramă, în timp ce lacul ne trimitea şoapte şi fiori din trena de aur a Soarelui.

Cu rochia mea superbă de prinţesă a frunzelor, n-am putut să nu pornesc spre lac, aşa că am păşit uşor pe trena solară care-mi sclipea rochia atât de tare, că la un moment dat nu mai puteam desluşi Soarele, de Toamnă, de rochie, de frunze, de trena lui acvatică sau de mine!

Abia după ce am păşit înapoi pe mal, mi-am dat seama, cu uimire, că păşisem pe apă – sau pe soare, sau pe frunze? – şi că asta mi se potrivea atât de bine.

Astfel că am păstrat rochia de prinţesă de galben şi aramă, Soarele cu trena lui de flăcări acvatice, zâmbetul lacului, adierea călduţă de primăvară-n toamnă, şi, pe toate le-am aşezat frumos, cu grijă, în dreptul pieptului, şoptindu-i duios iubitului meu: Ştii ce mi-a spus Toamna azi? Mmmm… Că sunt liberă şi că te iubesc!

Şi-n drum spre casa sufletelor noastre, unde ne vom bea împreună ceaiul pregătit de el şi inima lui, am ştiut amândoi că Toamna aceasta ne-a dăruit ceva ce nu am mai primit niciodată Aici şi ce va rămâne viu, dimpreună cu fiinţele noastre, pentru totdeauna.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Reclame

Am scris pe cerul infinit al copilăriei mele

Imagine

Am scris pe cerul infinit al copilăriei mele cu litere poleite de basmele prinţeselor ce aveau să devină eterne în inima mea.

Scrânciobul pe care mi-l făcuse bunicul, legat lângă cel mai înalt plop al tuturor timpurilor, mă înălţa spre albastrul sublim al începuturilor. Scriam pe cer în fiecare zi din fiecare vara, iar literele poleite mă purtau pe drumul lor solar, până ce păsările au început să scrie împreună cu mine. Se jucau, uneori îmi furau literele şi le amestecau într-un dans şi mai înalt, la care eu şi scrânciobul meu ajungeam întotdeauna, uneori pe o mătase celestă ţesută de fluturii participanţi la întâlnire.

Scriam vara, scriam copiii, prietenii, părinţii, bunicii, scriam prinţesa cu prinţul ei, calul, caleaşca şi palatul, scriam iubirea, iarba, florile, marea, scriam nemurirea într-un joc făgăduit etern.

Şi toată splendoarea diafană de o libertate virgină a acestui joc de fetiţă cu plete de aur şi ochi de vis a făcut, peste ani, lumea mai bună, cerul mai înalt şi inima mai mare…Căci am scris pe cerul innourat al maturităţii mele cu litere de foc din basmul prinţesei ce a devenit FEMEIE, făptură sacră între toate celelalte Regine, dansând împreună cu ele dansul regal şi sălbatic al feminităţii autentice, descătuşate, purificatoare şi unificatoare.  

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!