Am poposit la marginea lumii

FOTO57

Am poposit la marginea lumii când cerul apăsa cu plumb pe inimă, vântul şuiera depresii şi tu vroiai să fii doar o amintire a iubirii neîntâmplate destul.

Am poposit la marginea lumii şi toţi ochii prietenoşi dispăreau rând pe rând, deşi pe mulţi dintre ei îi învăţasem, altădată, să zâmbească.

Am poposit la marginea lumii şi eram atât de singură. Cum altfel aş fi putut înţelege?!…

La marginea lumii nu puteam, nu ştiam, nu înţelegeam cum, unde, de ce, cu cine să merg. După o vreme însă, am pornit. La început am încercat să mă târăsc pe poteci cunoscute, deşi acea cădere de inimă în abis nu fusese trăită până atunci.

M-am târât multe zile şi multe nopţi, înapoi, spre drumul pe care ajunsesem acolo, la marginea fără vreun zâmbet, fără vreo pasăre, fără vreun răsărit.

M-am târât un timp fără de clipe, încercând să urc abisul pe poteca pe care executasem o cădere liberă… Până ce m-am ostenit atât de rău, până ce totul a devenit atât de vag, dar atât de dureros şi atât de fără sens, încât mi-a fost totuna. Totuna dacă urc, stau, cobor, zac sau mă târăsc. Nu mai ştiam cine sunt şi nici nu mai aveam puterea să vreau să ştiu…

…Până ce inima a răsărit. S-a aprins, s-a ridicat, a spart zidurile în care fusese ferecată, a dat deoparte mantiile de vreme bună şi de vreme rea, patimile, îndoielile, şi, aşa, sângerândă, dar mai vie decât se ştiuse până atunci, m-a prins de mâini. M-a ridicat, mi-a aşezat picioarele pe pământ, pe pământul din josul cel mai de jos al abisului, şi m-a ajutat să păşesc. Era cald, pământul acela era cald–călduţ, apoi a devenit fierbinte, incandescent, în timp ce o scară tocmai cobora din Cer, o scară ce părea firavă, ca dintr-o sfoară subţire. Şi pământul incandescent pe care tălpile mele începuseră să-l iubească mi-a dat forţa şi curajul de a prinde scara subţire cu mâinile, începându-mi urcarea din abis. Şi fiecare treaptă ca de sfoară a scării venite din Cer pe care păşeam, se preschimba într-o treaptă solidă de piatră blândă şi caldă. În timp ce urcam în felul acesta pe scara ca de sfoară, prindeam şi mai mult curaj, şi curând mi-am dat seama, sau poate eu am plăsmuit aşa, că urcasem o distanţă mult mai mică decât aceea pe care o căzusem… şi iată-mă ieşită din abisul de la marginea lumii, într-o pajişte frumoasă, sub un cer ce abia aşteptase să mângâie inima, lângă un pârâu lin-curgător…

Acolo m-am oprit puţin ca să-mi trag răsuflarea (căci drumul adevărat abia îmi începuse), m-am întins în iarba crudă, am sărutat pământul din care şi ea, şi eu, veniserăm, mi-am plecat fruntea în faţa Cerului ce-mi trimisese Soarele in formă de inimă şi în faţa Soarelui ce-mi trimisese razele în formă de scară, şi m-am botezat în apa pârâului lin-curgător.

Apoi mi-am plecat fruntea în faţa ta şi ţi-am mulţumit pentru că ai vrut să fii doar o amintire a iubirii neîntâmplate destul, pentru ca eu să nu fiu doar o amintire a propriei mele neiubiri.  

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Da, vreau să mă căsătoresc cu tine

FOTO52

Da, iubite, vreau să căsătoresc acea femeie care sunt acum, în această etapă a vieţii mele, cu acel bărbat care eşti acum, în această etapă a vieţii tale.

Da, vreau să dăm o întrupare lumească şi cerească iubirii care nu ne leagă, ci ne aduce împreună.

Da, vreau să ne creştem împreună fiinţele, astfel ca totalitatea fiecăreia, înţeleasă în această etapă a vieţii noastre, să fie doar flacăra unei lumânări care, pe parcurs, va aprinde lumina în toate odăile Pământului.

Da, iubite, vreau să fim împreună părinţii creaţiei noastre minunate, fiinţa cea mai importanta dintre noi trei: relaţia noastră.

Da, iubite, vreau să te sprijin în călătoria ta spre mine, pentru ca tu să poţi ajunge cât mai uşor la tine.

Da, vreau să te sprijin în călătoria ta spre mine,  pentru a putea descoperi şi pentru a putea fi, mereu şi mereu, o altă cea mai înaltă şi mai autentică versiune a ta şi a mea.

Da, vreau să te primesc în întreaga-mi arhitectură Om-Dumnezeu şi îţi dăruiesc drepturi depline în a păşi oriunde doreşti, oriunde priveşti, rugându-te să mă înveţi ceea ce încă nu ştiu despre mine.

Da, iubite, în această etapă a vieţii mele vreau să-ţi fiu femeie, şi îmi doresc să mergem pe acelaşi drum atâta timp cât vom avea înţelepciunea, cutezanţa şi dorinţa de a-l construi şi parcurge împreună.

Da, iubite, vreau să mă căsătoresc cu tine pentru că vreau să-ţi amintesc mereu de aripile care te pot purta în cele mai înalte ceruri ale fiinţei tale, în cea mai deplină libertate pe care, azi, noi doi, ne-o putem sau nu, imagina.

Da, iubite, vreau să mă căsătoresc cu tine pentru o zi sau pentru o Eternitate, după cum femeia care voi fi într-o altă etapă a vieţii mele şi bărbatul care vei fi într-o altă etapă a vieţii tale, vor şti să iubească.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

Te rog frumos să mă ierţi – pentru V.

FOTO37

Te rog frumos să mă ierţi pentru că am păşit atât de nesigură pe drumul nostru împreună, fragedă şi împărtăşită inconştienţă în privinţa minunăţiei din propria-mi şi propria-ţi fiinţă!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că nu am ştiut că drumul nostru împreună, pe care îl doream până la Eternitate, avea un scop mai înalt, mereu mai înalt, pregătit de Îngeri, de Ceruri şi de fiinţele noastre adevărate şi înaripate!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că te-am coborât în lumea mea de îndoieli, neputinţe, răni, vanităţi, primitive iluzii, şi că m-am lăsat dusă în propriile noastre tenebre, amestecate, îngropate, dezgropate, înnămolite!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că n-am ştiut să învâţ din Iubire decât cu fiecare crucială clipă în care ai plecat, am plecat sau te-am lăsat să pleci!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că nu am reuşit să-nvăţ să-ncep a mă iubi pe mine şi pe tine decât după ce ne-am zguduit reciproc vulnerabilităţile într-un dans crud, întinat şi ireversibil al unei amare suferinţe!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că nu am ştiut să fiu femeia ce ai fi vrut să fiu şi pentru că nu am putut să văd bărbatul autentic, liber şi frumos, dincolo de neguri, războaie şi patimi!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că acum sunt Femeia din mine, albă pasăre măiastră, şi cu preţul neîmplinirilor şi amarurilor tale!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că te-am iubit doar atât cât am putut, până la Cer şi până la Pământ, dar doar atât cât am putut!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că eşti bărbatul împlinit de astăzi, falnic şi semeţ arbore rar, şi cu preţul tenebrelor în care eu te-am adâncit!

Te rog frumos să mă ierţi pentru că nu am învăţat mai curând că tu, Zeu, şi eu, Zeiţă, coborâţi pe Pământ spre a experimenta totalitatea, nu ai, nu am, şi niciodată nu va fi, ceva de iertat!

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Eram odată fetiţă la bunica – ÎŢI MULŢUMESC, BUNICĂ ANNA, FĂPTURĂ MULT IUBITĂ

DSCF6932

Eram odată fetiţă la bunica şi nicio grijă pe lumea asta nu aveam.

EA era veşnică, aşa cum era iubirea Ei pentru mine.

Mă creştea ca pe o floare rară şi prezenţa ei umplea întregul Univers.

Niciodată nu am învăţat s-o pierd, nici la un infinit după ce, blândă şi curată, desăvârşită, smerită, a plecat.

Dar ştiu că am fost, suntem şi vom fi, mereu, împreună: Cer şi Pământ, ploaie şi mare, Soare şi iarbă, inimă în inimă, veşnice, Bunică şi nepoată.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

În Cer am hotărât să fiu Femeie

Imagine

În Cer am hotărât să fiu Femeie, dulce şi complet limbaj ceresc-pământesc al simţirii, firesc, dar greu deopotrivă, tainic, pătrunzând tot ceea ce este cu precizia, forţa şi graţia unui pilot ce execută cele mai nepământeşti acrobaţii aeriene.

 În Cer am hotărât să fiu Femeie, ca să învăţ pe Pământ taina perfectă a celor mai grele salturi mortale de inimă în inimi, fără precauţii, fără alternative, fără plasă de salvare.

În Cer am hotărât să fiu Femeie, să mă alătur Surorilor mele Cereşti-Pământene în dansul primejdios al Iubirii de Foc, al Iubirii îndreptătoare, al Iubirii senine, blânde, smerite, al Iubirii ce strigă, se zbate şi, cu preţul propriilor răni, dărâmă ziduri, porţi ferecate cu chei pierdute şi date uitării.

În Cer am hotărât să fiu Femeie, să mă alătur Surorilor mele Cereşti-Pământene în dansul primejdios al Iubirii ce-şi ia pe umeri bagaje mai grele si mai dureroase decât un trup firav ar putea îndura, un dans al Iubirii ce oferă, lasă, învaţă, supără, răneşte, alungă, eliberează, aduce, întăreşte şi împreunează.  

Pe Pământ am învăţat Lacrimi de Femeie, grele şi sacre cristale lichide pe cearcănele vineţii ale inimii frânte, ale ochilor întunecaţi privind în gol spre drumurile închise.

În Cer am hotărât să fiu Femeie, pe Pământ am hotărât să fiu femeie, expresie dulce, aspră, blândă, iertătoare, războinică, docilă, sublimă, creatoare şi desăvârşită a veşnic-îndrăgostirii de Iubirea din Cer.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

În nori pe cer se măsoară iubirea mea

Imagine

În nori pe cer se măsoară iubirea mea, căci fiecare colţişor pe care l-am păşit în umbră m-a azvârlit departe de ceea ce-mi păream şi aproape de ceea ce eram.

În nori pe care am păşit se măsoară iubirea mea, în nori din care m-am scurs ca lacrimile ostenite ale ploilor ce nu se mai opresc, dar care spală, în binecuvântarea lor, toate neiubirile minţilor neînţelepţite încă.

În norii grei pe care am păşit s-a desluşit iubirea mea, mai presus de minte, de argumente, de durere, de nevoie, de dreptate, de iluzie, şi a căpătat un singur nume: FIINŢĂ.

Şi Soarele, infailibil, etern, atoate şi atotcuprinzător, cu sărutul lui moale peste ochi şi peste ploi, a rânduit o altă dimensiune.

În Cer şi nori şi Soare şi ploi se măsoară iubirea mea: firav, dar hotărât crescendo, peste tot ceea ce este.

Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!