Maestrul – PARTEA I

MAESTRU1

Autor: Irina Luana Stan

Se făcuse noapte de mult. Nici nu ştiam de când nu mai văzusem soarele. Soarele cel adevărat, cu raze ce mângâie pleoapele şi petalele florilor de pe alei, cel ce aduce valul care caută glezna, dragostea şi visurile.

Nici despre Lună nu mai ştiam prea multe în ultima vreme, abia de-mi lăsa vreo rază stingheră în câte o seară în care Cerul cu greu îmi mai găsea ferestrele.

MAESTRU2Când am început să mă întreb unde-i toată lumea mea, căci eu din – şi în – strălucirea ei mă născusem, a fost bine. Căci astfel noaptea-fără-de-sfârşit începu a se mişca din încremenirea ei adormită.
Nu aveam, sau mai curând îmi creasem cu sârg iluzia unei realităţi în care nu aveam niciodată timp. Cum să-ţi rupi o vacanţă adevărată din iureşul fără de sfârşit al unei companii multinaţionale? Ajungi să nu ţi-o mai doreşti, cu gândul la tot ceea ce te aşteaptă nerezolvat la întoarcere. Şi totuşi, venise vremea. Vremea când ori eu, ori sistemul, avea mai mare importanţă. Dar nu ştiam încă.

MAESTRU3

Sub un impuls furtunos ce nu puteam să mi-l explic, am reuşit să conturez totul în timp record, iar amica mea de la agenţia de turism mi-a definitivat toate cele necesare: traseul, biletele de avion, detaliile, vizita la el – o dorinţă veche şi de mult trecută pe lista celor imposibil de realizat.
Astfel că, strângându-mi lucrurile necesare călătoriei, mi-am îngrămădit multe bucăţi de timp în bagaj, şi, iată-mă la aeroport, după o săptămână tumultoasă de nopţi petrecute la birou, în încercarea vinovată de a rezolva cât mai multe şi mai grele şi mai urgente şi mai de nelăsat.
Călătoria părea interminabilă, iar eu mă simţeam înfiorător de obosită. Cum nu reuşisem vreodată să dorm în vreun avion, fiind fixată pe ideea stupidă că dacă, Doamne fereşte, ar fi urmat să se întâmple ceva, era mai bine să fiu trează şi vigilentă, mă întrebam, acolo, la mii de metri deasupra zorilor, cum de făcusem o asemenea prostie, să plec înainte de un deadline atât de important şi să las atâtea lucruri delicate pe mâna colegilor care, deşi binevoitori, nu aveau nici timpul, nici toate informaţiile şi nici priceperea pentru a le rezolva aşa cum ar fi trebuit. Ce mai, era clar că urmau să se dărâme compania, ministerele, instituţiile beneficiarilor şi toate părţile implicate în proiectele pe care le conduceam. Doar egoul meu era în ascensiune liberă.

Primul contact cu o altă lume îl pot descrie ca fiind dezagreabil. Prea cald, prea umed, prea departe. Prea nepregătită şi prea obosită.
După lungul drum de la aeroport, pe care l-am făcut într-un autobuz ce fusese odată, la vremea lui, autocar, şi care acum era murdar, plin de mirosuri înţepătoare şi tremura din toate scaunele şi din toţi ţâţânii, m-am văzut în sfârşit ajunsă la căsuţa din lemn şi paie care mă aştepta, înconjurată de o mică grădiniţă cu vegetaţie luxuriantă. Un iaz micuţ clipocea în spatele curţii. Prea modestă, dar primitoare. Cu soare mult, mult, pe care poate că-mi va fi fost dat să-l văd în cele câteva zile de şedere acolo.
Femeia sărmană şi binevoitoare mă întrebă într-o engleză aproape de neînţeles dacă mai am nevoie de ceva, arătându-şi puţinii dinţi stricaţi şi ochii superbi într-un larg zâmbet măsliniu. „That would be all, thank you”, îi răspund bucuroasă că locuia nu mai departe de câteva sute de metri de casa pe care mi-o oferise pe perioada vacanţei mele solitare şi, după toate aparenţele, nebuneşti. Urma s-o văd a doua zi, când avea să mă conducă la el, dis de dimineaţă.

MAESTRU17Eram atât de extenuată de tot ce făcusem, gândisem şi trăisem în ultima vreme şi în ziua aceea, încât am adormit curând, visând agitat făpturi înfricoşătoare cu aripi imense care păzeau intrarea unui templu uriaş, candelabre zburătoare din care curgeau picături de ceară roşie din lumânările arzânde peste toate foile contractelor, actelor adiţionale, scrisorilor oficiale şi rapoartelor mele luate de vânt, şi zâmbetul fără dinţi al femeii cu tenul smead şi ochi de tăciune, Zeka, ce mă forţa să mănânc orez nefiert şi napi murdari de pământ.
M-am trezit lac de sudoare, speriată şi cu un acut sentiment de singurătate. Două ore mai erau până ce Zeka avea să vină. Mi s-a părut o tragedie lipsa duşului adevărat şi a unei băi civilizate, dar m-am descurcat cu duşul improvizat dintr-o stropitoare, un furtun şi un cazan, aflat în spatele curţii. „N-aş putea sta aici nici o săptămână întreagă, nu ştiu cum am putut să fac o asemenea alegere pentru puţinul meu timp liber.” Visam deja la apartamente de lux din hoteluri de 5 stele, cu piscine, jacuzzi, masaj, mâncare europeană şi tot tacâmul. Ce-o fi fost în capul meu?? Nu-i nimic, merg astăzi acolo şi apoi găsesc un loc unde să am semnal şi de unde să pot suna şi o rog pe amica mea să-mi aranjeze altceva. Pierd bani şi timp, dar măcar îmi rămân trei zile de răsfăţ bine meritat. Oricum pierd vremea aici, nu am cum să mă simt bine în condiţiile astea oribile. O fi drumul spre Cer pavat cu latrină şi duş din stropitoare în fundul curţii, insecte oribile şi terci în vase de tablă pe post de mic dejun, prânz şi cină? O fi, dar nu pentru mine.
Zeka mă conduse până unde începea drumul spre Templu, de unde aveam să mă descurc singură. „Mai bine, o să am timp să mă adun puţin până ajung.” Eram aşteptată, sau cel puţin amica mea de la agenţia de turism mă asigurase că făcuse personal toate demersurile pentru a fi trecută pe „listă”. Şi cum el nu primea, se pare, decât pe baza unei recomandări serioase din partea cuiva de încredere, mă simţeam atât privilegiată, cât şi pierdută. Ce aveam să-i spun? „Maestre, viaţa mea e un haos total, ajută-mă.” Ce aveam să-l întreb? „Maestre, ce să fac? Spune-mi ce să fac, şi fac. Eu sunt ascultătoare.”

MAESTRU TEMPLU9jpgDupă aproape o oră de mers pe jos, am zărit un lung şir de trepte ce ducea spre o poartă imensă. Mintea mi-a fulgerat spontan: Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide.
Mi s-a deschis. Am intrat gâfâind de atâta urcat, căldură şi emoţie. Parcă intrasem pe alt tărâm. O grădină imensă, cu un gazon proaspăt cât vedeai cu ochii, presărat cu superbe tufe de flori exotice şi arbuşti într-o aranjare atentă şi perfect echilibrată. Un foişor din lemn sculptat, pe care se căţăraseră ordonat plante cu flori în formă de clopot de un lila incântător, se arătă în faţa mea. De la el, o alee ducea drept spre templul ce începuse să se zărească. Pe măsură ce înaintam, un fior dulce-dureros mi se cuibărea în stomac. Uşa era deschisă şi o mireasmă de sacru îmi pătrunse până-n suflet. Acorduri sublime ale unei muzici nepământene îmi îmbrăţişară întreaga fiinţă şi atunci mi-am simţit inima deschizându-se ca o floare. Îmi simţeam tot trupul viu, ca şi cum fiecare celulă absorbea cu nesaţ tot ce se afla acolo. Vasudeva era cântat în muzica aceea sublimă, numele lui se furişa în urechi într-o repetare suavă a unor glasuri de bărbaţi pe care nu-i vedeam.
MAESTRU TEMPLU8Interiorul imens şi impunător era scăldat în aburul fumuriu a ceva ce ardea într-un frumos vas pictat, de forma unei enorme farfurii adânci. Câteva raze de soare piezişe se jucau cu fumul frumos mirositor. Aproape de piedestalul pe care se afla vasul stătea el, aşezat în semi-lotus, cu ochii închişi si palmele îndreptate spre Cer.
Am rămas tăcută şi retrasă, respectând starea şi intimitatea Maestrului, aşteptând să termine ceea ce făcea. Însă, cu ochii închişi, el schiţă uşor un gest cu degetele mâinii drepte şi rosti: „Come here, my friend”.
Inima îmi bătu cu putere şi mă apropiai precipitată, aşezându-mă pe jos, în faţa lui, în timp ce-l salutam cu mâinile împreunate în dreptul inimii şi capul plecat, grăbindu-mă să-i mulţumesc pentru că m-a primit.
„Listen. Listen to the sun”, zise el, privindu-mă cu ochi negri şi oblici în care citeai o nesfârşită adâncime şi o bunătate din altă lume. Încurcată, întorsei privirea spre razele de soare ce pătrundeau în templu, dar el îmi spuse, blând: „No need to look. Listen.”
Bineînţeles că n-am fost în stare, atunci, să înţeleg ce trebuia să ascult. Mă simţeam prost, ca orice profan din lumea aşa zis civilizată, care se identifică cu tot ceea ce-i îndrugă mintea.
MAESTRU22El închise ochii, rămânând nemişcat, în aceeaşi poziţie în care se afla de când intrasem. Neştiind ce să fac, i-am închis şi eu, în timp ce mintea îmi zbura nebună, aşteptând continuarea cu nerăbdarea tipică oamenilor cu vieţi agitate, care trăiesc departe de ei înşişi.
După o vreme în care deschideam încet ochii, din când în când, pentru a vedea dacă maestrul terminase, nerăbdarea mea atinse culmi prosteşti. Dacă asta e tot? Daca am făcut atâtea eforturi şi atâta drum şi nu-mi va spune nimic din ceea ce eu – adică mintea mea febrilă de atunci – am nevoie să ştiu? Nu cred că vrea să mă asculte. Ar fi făcut-o până acum. Poate că aşteaptă să plec! Oare asta ar trebui să fac? „Just listen”. Aaaaaaaha. Ok, hai să încerc să ascult. Soarele?!

MAESTRU4În clipa aceea o minunată şi indescriptibilă linişte îmi invadă fiinţa. Vasudeva se furişa din nou în urechile mele, desprins din muzica aceea divină şi aproape ireală. Am închis ochii spontan şi mintea mi se linişti. Vedeam cu ochii închişi păsări zburând printre îngeri luminaţi incandescent de soare. Apoi n-am mai văzut decât o lumină albastră, fosforescentă, iar trupul mi-era îmbătat de miresme sacre, într-un profund şi sublim abandon. Îmi simţeam toate celulele zâmbind, în timp ce inima mi-era parcă ţinută în palme de o lumină sfântă.
După un timp ce nu putea fi măsurat, şi care, poate, nici n-a existat, simţii o uşoară atingere pe una dintre palmele fierbinţi. Cu mare greutate am deschis ochii şi l-am văzut pe Maestru zâmbindu-mi cald şi rostind: „Now you can speak. Take a deep breath and tell me.”
Ah, câte întrebări năvăliseră mai devreme, dar acum simţeam atâta pace. Bănuiam însă că era doar o stare temporară, atinsă sub bagheta magică a Maestrului, a Templului, a muzicii.
„Nu există nimic ce tu să nu ştii, afară de un singur lucru”, continuă el într-o engleză delicioasă. Îl priveam siderată, fără nicio idee clară în minte. „Şi lucrul acela este faptul că încă nu ştii că nu există nimic ce tu să nu ştii”, mai spuse el.
Am I stupid or am I stupid?!
„Maestre, nu numai că nu ştiu lucrul acesta, dar nu ştiu nimic. Adică nu ştiu nimic important, sau ştiu, dar nu sunt în stare să aplic ce ştiu, oricum, viaţa mea e un dezastru şi e timpul, era de mult, să iau o decizie. O decizie mare, grea şi importantă. Problema e că orice variantă aş alege, cineva suferă, iar eu sufăr oricum. Ce să fac?”
„Copila mea”, zise el cu blândeţe infinită, de parcă glasul lui venea direct din Ceruri. „Copila mea, nu există decizie mai grea şi mai importantă decât aceea de a te alege pe tine. Dar dacă viaţa te aduce acolo unde această decizie se conturează în sfârşit, dar pare imposibil de luat, înseamnă că eşti pregătit. Şi tu eşti pregătită, iar sufletul tău a ales deja, altfel nu te-ai afla aici.”
„Îţi mărturisesc, Maestre, că simt că am nevoie încă de mulţi ani petrecuţi în studiu al cunoaşterii pentru a putea pricepe vorbele tale”.
„Nimic mai fals”, răspunse el.

(CONTINUAREA: Maestrul – PARTEA a II-a poate fi citită la https://spatiulinimii.com/2014/04/25/maestrul-partea-a-ii-a/)

Dacă ţi-a plăcut această poveste, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

 

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A ŞASEA

DSCF9459

În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă, PĂRŢILE ÎNTÂI, A DOUA, A TREIA, A PATRA ŞI A CINCEA (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/ şi aici https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un fragment ce mi se pare de o importanţă deosebită deoarece prezintă metode practice prin care putem ajunge să avem un creier mai sănătos, o memorie mai bună, niveluri scăzute de stres şi anxietate, şi, implicit, o stare de sănătate fizică, mintală şi spirituală mai bună. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

NOTĂ: Pentru înţelegerea deplină a tuturor informaţiilor prezentate în articolul de faţă, cât şi pentru o viziune de ansamblu asupra unor elemente de o mare importanţă pentru noi toţi, recomand parcurgerea celor cinci articole anterioare din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, menţionate mai sus.

Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

De ani de zile, oamenii de ştiinţă ştiu că exerciţii simple de memorie – de exemplu a juca mahjong sau memorarea listelor întâmplătoare de numere sau nume – pot îmbunătăţi o serie de funcţii cognitive, mai ales pentru persoanele trecute de cincizeci de ani. Dar după cum vom explica pe parcursul acestei cărţi, meditaţia pare să fie mai eficientă atunci când vine vorba de consolidarea circuitelor neuronale din creier.

FOTO 600

În esenţă, cu cât exersaţi mai mult creierul – mental, fizic, social şi contemplativ – , cu atât devine mai sănătos. Chiar şi mai interesant, după cum au descoperit cercetătorii de la Centrul de Cercetare Gerontologică din Stockholm şi Centrul de Cercetare a Îmbătrânirii din Suedia, dacă îţi alcătuieşti propriul program de îmbunătăţire a memoriei, vei înregistra o ameliorare chiar şi mai mare, împreună cu o mai mare disponibilitate de a exersa. De ce să nu aplicăm, atunci, această strategie şi să creăm o meditaţie personală de întreţinere a memoriei? Elementele-cheie sunt simple: menţineţi o stare de conştienţă relaxată, reglaţi respiraţia şi executaţi o mişcare simplă sau complexă cu orice parte a corpului. În timp ce faceţi asta, cântaţi, psalmodiaţi sau repetaţi încet un sunet sau o frază care are o semnificaţie personală, şi practicaţi cel puţin douăsprezece minute în fiecare zi. Şi nu uitaţi pasul cel mai important: menţineţi limpede în minte scopul pe care doriţi să îl atingeţi.

FOTO 601

Faceţi meditaţia cât doriţi de simplă sau complexă şi simţiţi-vă liberi să o modificaţi de la o săptămână la alta. Cu cât meditaţia voastră devine mai complexă şi cu cât o faceţi mai mult, cu atât vă veţi fortifica circuitele neuronale care tind să se deterioreze cu vârsta. Puteţi medita chiar în timp ce mergeţi, alergaţi sau faceţi gimnastică, deoarece cu cât veţi mişca mai multe părţi ale corpului, cu atât mai multe părţi ale creierului vor fi stimulate.

Cât va dura până veţi vedea o îmbunătăţire? Tehnic vorbind, peste noapte, dar dacă doriţi să vedeţi rezultate măsurabile, va trebui să exersaţi în fiecare zi. După cum a demonstrat un studiu recent, numai paisprezece zile de exerciţiu fizic şi mental zilnic, de reducere a stresului şi dietă zilnică sunt suficiente pentru îmbunătăţirea cogniţiei şi a funcţionării creierului la oamenii între 35 şi 69 de ani.

Alte studii ce tratează meditaţia sugerează că cele mai mari îmbunătăţiri se observă dacă practicaţi zilnic între treizeci de minute şi o oră. Pe scurt, cu cât practicaţi mai mult, cu atât mai mare va fi răsplata. După câteva săptămâni, ar trebui să observaţi îmbunătăţiri în bunăstarea atitudinală şi emoţională, şi dacă integraţi meditaţia cu psihoterapia sau clasele cognitiv-comportamentale, veţi descoperi că puteţi menţine grade scăzute de depresie şi anxietate mult timp după ce terapia ia sfârşit – dar, repetăm, NUMAI DACĂ VEŢI CONTINUA PRACTICA MEDITAŢIEI DE A STA RELAXAT, ALERT ŞI CONCENTRAT.

FOTO 603jpg

Înainte să încheiem acest capitol, aş dori să subliniez un punct de vedere important, dar adesea uitat. Lucrul asupra căruia doriţi să meditaţi, sau să vă rugaţi, poate face mai mult decât să vă schimbe creierul. Îl puteţi afecta, mai ales dacă alegeţi să vă concentraţi pe ceva care vă face să vă fie teamă sau să deveniţi mânios. În psihologie aceasta se numeşte „ruminare” şi este evident periculoasă pentru sănătate. Într-un studiu de scanare a creierului efectuat la Stanford s-a arătat că oamenii care se concentrază asupra propriilor aspecte negative, sau pe o interpretare negativă a vieţii, prezintă o activitate sporită în amigdală. Aceasta generează valuri de teamă, eliberând în creier un torent de neurochimicale distructive.

FOTO 605Din fericire, meditaţia este opusul ruminării şi, într-un fel, este similară modelului psihoanalitic al asocierii libere creat de Freud. În meditaţie, ca şi în terapie, învăţăm să supraveghem propriul negativism şi să nu reacţionăm la el. În acest proces, antrenăm creierul să rămână calm chiar şi în faţa adversităţii. Prin urmare, meditaţia devine un mod exemplar de a reevalua dificultăţile şi misterele vieţii. Dar poate cel mai imortant este faptul că pregăteşte mintea să devină mai puţin cramponată de propriile dorinţe, ataşamente şi credinţe. Când se întâmplă lucrul acesta, felul în care vedem lumea şi pe noi înşine se schimbă.

 Următorul articol din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL va trata subiectul:

 –         Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

 Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA

DSCF9459

În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ şi aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un alt fragment ce mi se pare de o importanţă deosebită deoarece explică efectele stresului asupra creierului şi, implicit, asupra întregului organism, precum şi metodele prin care putem ameliora efectele acestuia. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală. Un lucru pe care, personal, l-am remarcat, este dovada (încă una) a faptului că suntem cu toţii parte din TOT şi TOT-ul parte din noi – structura, alcătuirea unui neuron uman este similară cu alcătuirea unui copac.

Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

Dovezile arată clar că majoritatea formelor de practică contemplativă vor îmbunătăţi cogniţia, dar cum te poţi decide ce tehnică să foloseşti?

Credem că este mult mai probabil ca forma de meditaţie discutată pe parcursul cărţii să prezinte îmbunătăţiri în memorie şi cogniţie pentru că încorporează şase tehnici diferite de modificare neuronală: relaxare, respiraţie, psalmodiere (repetiţie mantră/cuvânt/sunet), mişcări de coordonare ale degetelor, fond muzical şi concentrare intensă. Multe alte meditaţii folosesc numai una sau două dintre aceste metode. Vom discuta mai mult despre aceste beneficii ale relaxării, respiraţiei şi concentrării într-un alt capitol, dar acum vom trece în revistă efectele pe care mişcările repetitive, sunetele şi muzica le au asupra creierului.

FOTO BRAIN2

Numeroase studii au arătat că simpla repetiţie a unui sunet, frază sau mişcarea unui deget pe o perioadă de timp reduce semnificativ simptomele stresului, anxietăţii, depresiei şi furiei şi îmbunătăţeşte percepţia calităţii vieţii şi bunăstării spirituale a practicantului. În fapt, adăugarea mişcării la orice meditaţie ar trebui să sporească semnificativ performanţele cognitive ale creierului. Mişcările repetate, abile ale degetelor par să îmbunătăţească de asemenea sistemul nervos central şi periferic, amânând pierderea controlului mâinii cauzată de îmbătrânire. Într-un studiu, muzicienii care foloseau mişcări repetate ale degetului prezentau rate scăzute de demenţă, iar în altul, antrenarea muzicală timpurie la copii a avut ca efect „îmbunătăţirea pe termen lung a preformanţelor vizual-spaţiale, verbale şi matematice”. De fapt, ar fi corect să considerăm orice pregătire muzicală drept o formă de meditaţie cognitivă pentru că implică concentrare intensă, repetarea unor tehnici, coordonarea corpului şi atenţie motivaţională.

Music3

Există chiar dovezi considerabile ce documentează efectele muzicii plăcute asupra creierului. Ea adânceşte experienţa emoţională, sporeşte procesarea vizuală şi auditivă şi îmbunătăţeşte atenţia şi procesarea emoţiilor. Recomandăm prin urmare să puneţi muzică clasică sau melodioasă pe fundal atunci când meditaţi sau vă rugaţi. Dacă vă „cântaţi” mantra sau rugăciunea, aşa cum se face în tradiţia Kirtan Kryia, veţi spori performanţele cognitive.

Am dori de asemenea să subliniem că există o interdependenţă considerabilă între mecanismele cerebrale care reglează anxietatea, stresul şi memoria. De exemplu, nivelul ridicat al stresului duce la declinul memoriei şi creşte riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer. Din nou, cea mai mare parte a meditaţiei discutate în această carte va declanşa răspunsul de relaxare a corpului şi, prin urmare, va coborî nivelul stresului. Aşa cum ştiu majoritatea oamenilor, stresul este asasinul numărul unu în America, pentru că deteriorează aproape fiecare organ al corpului – mai ales creierul.

Antrenarea dendritelor

Actuala înţelegere a creierului uman arată că deteriorarea subtilă în orice parte a unui neuron – în înveliş, sinapse sau a modului în care răspunde la neurochimicale – va stânjeni funcţia cognitivă. Dar cheia reală a înţelegerii sporirii şi deteriorării cognitive rezidă în dendritele microscopice care se află la capetele receptorilor neuronilor. Ele ar putea adăposti chiar secretul motivului pentru care oamenii – şi numai oamenii – contemplă natura lui Dumnezeu.

Un singur neuron poate avea zeci de mii de tentacule, ca nişte ramuri, care se întind către capetele semnalizatoare ale altor neuroni. Imaginaţi-vă, dacă vreţi, rădăcinile unui copac gigantic: acestea sunt dendritele, adunând informaţie şi trimiţând-o către corpul neuronului (trunchiul copacului), care decide apoi ce alte dendrite să stimuleze prin axonii terminali (frunzele) care cresc din capetele uneia dintre „ramurile” neuronului.

DSCF9491

Stresul, fie pe termen scurt, fie cronic, afectează memoria prin blocarea activităţii dendritice. Cercetătorii au descoperit că o simplă săptămână de stres uşor provoacă modificări semnificative în organizarea şi creşterea dendritelor. Dacă situaţia care provoacă stresul este înlăturată, funcţia este restabilită. Dar nu complet, pentru că aproape o treime din dendritele deteriorate se vor pierde definitiv dacă stresul se repetă mai târziu.

Pierderea dendritelor în cortexul prefrontal a fost de asemenea descoperită la oamenii care îmbătrânesc. De exemplu, ştim de decenii că pacienţii care suferă de Alzheimer suferă genul acesta de pierdere.

FOTO M1Activitatea neuronală sporită care are loc în cortexul prefrontal şi alte părţi ale creierului atunci când medităm ameliorează efectele pierderii dendritelor. De aceea credem că meditaţia va ajuta la întreţinerea funcţiei dendritei: scade nivelul general de stres în vreme ce stimulează simultan starea de veghe cognitivă. De fapt, dovezile sugerează că, cu cât exersaţi mai mult creierul, cu atât puteţi încetini deteriorarea dendritelor şi puteţi deci păstra abilităţile memoriei şi pe cele cognitive.              

Următoarele articole din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL vor trata subiectele:

  –Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

  –Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A TREIA

 DSCF9459În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul şi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un fragment ce conţine o mică parte a explicării efectelor practicilor spirituale asupra creierului uman. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

Chimia şi Dumnezeu

În ultimii cinsprezece ani am investigat mecanismele neuronale ale spiritualităţii cu aceeaşi fervoare cu care un preot îl contemplă pe Dumnezeu. Unele ritualuri religioase nu fac decât să te relaxeze, altele te ajută să te menţii concentrat şi alert, dar câteva par să-i poarte pe practicanţi pe tărâmuri transcendente ale experienţei mistice, unde întregile lor vieţi sunt schimbate.

Echipa noastră de cercetare de la Universitatea din Pennsylvania a demonstrat convingător că Dumnezeu este o parte a conştiinţei noastre; cu cât te gândeşti mai mult la Dumnezeu, cu atât mai mult vei modifica circuitul neuronal din anumite părţi ale creierului. De aceea afirm, cu cea mai mare încredere, că Dumnezeu îţi poate schimba creierul. Şi nu contează dacă eşti creştin sau evreu, musulman sau hindus, agnostic sau ateu. […]

BRAIN III

Practicile spirituale au efect asupra neurotransmiţătorilor, chimicalele care fac trupul şi creierul nostru să funcţioneze. De exemplu, o creştere de 65 de procente de dopamină a fost găsită la indivizii care practicau yoga nidra, o formă de meditaţie în care persoana menţine conştiinţa trează în timp ce rămâne într-o stare de relaxare completă. Dopamina intensifică imaginaţia senzorială, generează stări de plăcere, stimulează gândirea pozitivă, sporeşte sentimentul de bunăstare şi ne îngăduie să ne simţim în siguranţă în lume. Chiar şi extazul care rezultă din cocaină este legat direct de creşterea bruscă de dopamină în creier. Aceasta ar putea explica de ce unii oameni aseamănă experienţele spirituale cu experienţa drogării, de vreme ce ambele au o cale comună în creier. (Notă personală: aceasta nu înseamnă că autorii îndeamnă cititorul la încercarea de a simţi efectul dopaminei prin consumul de droguri, ci, dimpotrivă, demonstrează că extazul poate fi atins pe căi naturale prin experienţe spirituale, care nu expun persoana la efecte secundare nocive şi care au darul de a consolida sănătatea trupului şi a spiritului)

Într-adevăr, abilitatea de a crede în tărâmurile spirituale poate fi dependentă de cantitatea de dopamină care este eliberată în lobii frontali, iar prea puţină dopamină poate conduce acea persoană către scepticism şi neîncredere. Pe de altă parte, niveluri ridicate de dopamină pot determina o persoană să adopte credinţe paranormale. O altă cercetare a sugerat că echilibrul de activitate între emisferele stângă şi dreaptă ar putea regla predispoziţia unei persoane către spiritualitate sau ateism.

FOTO chakras

În timpul formelor intense de meditaţie (vipassana, introspecţie şi Meditaţie Transcedentală), nivelele de serotonină din sânge sunt neschimbate. În unele studii ele cresc, în altele descresc şi se pune întrebarea dacă sunt benefice sau dăunătoare. Unele argumentează că meditaţia poate provoca mici leziuni ca de epilepsie, dar, după ştiinţa mea, niciun caz de epilepsie nu a fost legat direct de practicile spirituale. Există, însă, o mărturie anecdotică, şi anume că oamenii cu personalităţi instabile ar putea avea simptomele temporar crescute. Dar de vreme ce s-a folosit la scară atât de largă meditaţia în psihoterapie – unde s-a dovedit că este deosebit de eficientă în tratamentul depresiei severe -, rezultă că este un tratament foarte eficient pentru tulburările stării de spirit. Serotonina eliberată în timpul meditaţiei ar putea fi de asemenea responsabilă pentru intensa imagistică vizuală şi experienţele spirituale adesea raportate în timpul practicii spirituale intense.

Cercetarea a arătat că practicile spirituale afectează şi alte neurochimicale importante din creier. De exemplu, forme uşoare de yoga ce presupun respiraţie şi întindere sporesc nivelul de acid gammaminobutiric (GABBA) în creier cu până la 27 procente. GABBA este asociat cu niveluri joase de anxietate şi depresie. Meditaţia Transcedentală (care este o combinaţie simplă de relaxare, respiraţie şi repetarea unui sunet simbolic) scade de asemenea substanţele de stres, epinefrina şi norepinefrina, fapt care explică de ce practicile contemplative vă induc o plăcută stare de relaxare. Schimbând neurochimia creierului, practicile spirituale restabilesc un sentiment de pace, fericire şi siguranţă, descrescând în acelaşi timp simptomele anxietate, depresie şi stres.       

Următoarele articole din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL vor trata subiectele:

  Atingerea scopurilor

  Protejarea creierului care îmbătrâneşte

  Antrenarea dendritelor

  Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

  Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

                          

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL

„Timpul nostru se remarcă prin minunate împliniri în domeniile înţelegerii ştiinţifice şi prin aplicarea tehnică a acestor introspecţii. Cine nu ar fi încântat de asta? Dar să nu uităm că numai cunoaşterea şi abilităţile nu pot conduce umanitatea către o viaţă fericită şi demnă. Umanitatea are toate motivele să-i pună pe cei care proclamă valori şi standarde morale înalte deasupra descoperitorilor adevărului obiectiv. Ceea ce umanitatea datorează personalităţilor ca Buddha, Moise, Iisus valorează pentru mine mai mult decât toate realizările minţii iscoditoare şi constructive.”

                                             Albert Einstein, The Human Side

Am ales să vă împărtăşesc un fragment din cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL„, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, deoarece conţine una dintre cele opt modalităţi de antrenare a creierului în scopul obţinerii sănătăţii fizice, metale şi spirituale, prezentate de autori. Modalitatea este una extrem de simplă, dar extrem de importantă şi folositoare. În acelaşi timp, prin prezentarea acestui fragment, doresc să aduc în atenţia voastră cartea mai sus amintită, de mare valoare, la a cărei bază stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală, şi al cărei preambul la primul capitol este constituit din cuvintele lui Albert Einstein, redate mai sus.

Antrenarea creierului
Opt modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi spirituală

A cincea modalitate optimă de exersare a creierului

 Căscaţi. Râdeţi dacă vreţi (deşi aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar după părerea mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei, relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu vederea această puternică unealtă de intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.

Brain

Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul pare să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine. Este de asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil ca dacă vom căsca deliberat să întărim această parte importantă a creierului.

Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi programe de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi comunicării eficiente cu alţii.

Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de studii legate de căscat pe care le-am citat la note (puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesând pubmed.gov). De ce sunt atât de insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar acum şi să căscaţi de zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor şă caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele relaxante imediate. Există o prejudecată de neînţeles în societatea noastră, care sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta când eram mici.

Ca tânăr student la Medicină, am fost prins odată căscând şi am fost muştruluit de profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe hol, nu în salon. Într-adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că aceasta este o parte a procesului de trezire.

Brain2Brain3

Căscatul nu numai că vă relaxează – vă aduce cu rapiditate într-o stare de conştiinţă cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutându-vă să staţi concentrat asupra unor concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz.

Brain4Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într-o stare de veghe alertă mai repede decât orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte uşor de învăţat în grup. Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a readuce la atenţie consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde. De ce? Pentru că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii.

Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar trebui să ajute petrecăreţul de până în zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului. Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile mari.

Deci ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială? Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului. […]

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi împreună. Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina, oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale creierului.

DSCF9459

Sfatul nostru este simplu. Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi: când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală.

Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: „Nu-mi vine”, „Nu sunt obosit” şi, preferatul meu, „Nu pot”. Sigur că puteţi. Tot ceea ce trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau şapte ori. Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul real. Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al doisprezecelea căscat veţi simţi puterea acestui mic truc seducător. Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi foarte alert. Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut.

                            În concluzie:

 

12 Motive esenţiale să căscaţi

1.Stimulează starea de alertă şi concentrarea

2.Optimizează activitatea creierului şi metabolismul

3. Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă

4. Îmbunătăţeşte memoria

5. Sporeşte conştiinţa şi introspecţia

6. Scade stresul

7. Relaxează fiecare parte a corpului

8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar

9. Intensifică abilităţile atletice

10. Reglează simţul timpului

11. Creşte empatia şi conştiinţa socială

12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea

Despre autori:

Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!