În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă, PĂRŢILE ÎNTÂI, A DOUA, A TREIA, A PATRA, A CINCEA ŞI A ŞASEA (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/ , aici https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/ şi aici https://spatiulinimii.com/2014/02/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-sasea/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează conceptul de neuroplasticitate a creierului, împreună cu o mică sinteză a biologiei şi funcţionalităţii creierului, în relaţie cu practica meditaţiei şi cu obiectivul unei vieţi cât mai lungi şi sănătoase.  Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

NOTĂ: Pentru înţelegerea deplină a tuturor informaţiilor prezentate în articolul de faţă, cât şi pentru o viziune de ansamblu asupra unor elemente de o mare importanţă pentru noi toţi, recomand parcurgerea celor şase articole anterioare din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, menţionate mai sus.

Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă. Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive. Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.

În ultimii doi ani, evoluţiile în domeniul neuroştiinţei au revoluţionat felul în care gândim despre creier. Mai degrabă decât să îl vedem ca pe un organ care se maturizează treptat în primele două decenii de viaţă, oamenii de ştiinţă îl văd acum ca pe o masă de activitate în continuă schimbare. La mamifere, dendritele – miile de receptori care se extind ca nişte tentacule din capetele fiecărui neuron (sau celulă nervoasă) – cresc rapid şi se retrag într-o perioadă de câteva săptămâni. [Explicarea şi vizualizarea dendritelor le găsiţi în articolul CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA: Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor, https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/]. În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

Laureatul Premiului Nobel Eric Kandel, care a demonstrat că neuronii nu încetează niciodată să înveţe, a demostrat existenţa unei alte dimensiuni importante a neuroplasticităţii. Dacă modifici stimulul de mediu, se va schimba funcţia internă a celulelor, făcând să le crească noi extensii numite axoni, capabili să trimită informaţia în alte părţi ale creierului. [Explicarea şi vizualizarea axonilor le găsiţi în articolul CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA: Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor, https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/]. Fiecare schimbare de mediu – internă sau externă – va provoca o rearanjare a activităţii şi creşterii celulelor. Chiar şi mai interesant, fiecare neuron are propria „minte”, ca să spunem aşa, pentru că poate decide dacă să trimită un semnal, iar dacă-l trimite, cât de puternic să fie semnalul trimis.

Oamenii de ştiinţă obişnuiau să creadă că neuronii se deteriorează odată cu vârsta, dar mecanismul este mult mai complicat decât atât. De exemplu, acum ştim că anumite substanţe neurochimice se epuizează şi aceasta schimbă activitatea şi creşterea celulelor nervoase. Uneori conexiunile neuronale mor, uneori devin prea active şi supraconectate, aducând haos şi confuzie hărţilor noastre organizaţionale interne. Cercetările noastre asupra memoriei sugerează că meditaţia poate ajuta la menţinerea unei balanţe structurale sănătoase care va încetini procesul de îmbătrânire.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor. Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând. De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Cât de repede se schimbă conexiunile neuronale în creier? Imaginaţi-vă filmarea a o sută de ani de creştere a copacilor într-o pădure, rulată cu rapiditate. Aţi vedea crengile crescând şi murind cu un ritm incredibil. În creierele mamiferelor, schimbări similare pot avea loc într-o perioadă de câteva săptămâni şi presupun că la oameni schimbările neuronale au loc mai rapid în lobii frontali, unde se formează multe dintre conceptele noastre.

Dacă vom combina toate cercetările în neuroplasticitate, vom trage concluzia că neuronii nu au proprietăţi sau poziţii fixe. Ei se schimbă tot timpul, declanşaţi de competiţie, schimbările de mediu şi educaţie. Învăţarea are loc continuu, iar amintirile sunt constant revizuite. Idei noi apar, curg pentru scurt timp în conştiinţă, apoi dispar cu repeziciune pentru a face loc următorului moment scurt de conştienţă.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative. În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.

NEUROŞTIINŢA

CARTEA „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului. Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

În afară de desenul care înfăţişează aceste structuri, aş dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsul luptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani. Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.

Acesta a fost ultimul articol din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, autor: Irina Luana Stan.

Următoarea serie de articole, EXPERIMENTUL INTENŢIE – CUM SĂ VĂ FOLOSIŢI GÂNDURILE PENTRU A VĂ SCHIMBA VIAŢA ŞI LUMEA, va fi cel puţin la fel de interesantă şi utilă, prezentând o explorare fără precedent a ştiinţei intenţiei. Pe baza constatărilor unor savanţi de renume din toată lumea, EXPERIMENTUL INTENŢIE demostrează că gândul este un lucru care influenţează alte lucruri. Folosind  cercetări de ultimă oră de la Princetown, MIT, Stanford şi multe alte universităţi şi laboratoare de prestigiu, EXPERIMENTUL INTENŢIE ne dezvăluie că universul este conectat printr-un uriaş câmp de energie cuantică. Gândul generează propria sa energie, palpabilă, pe care o putem folosi pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi – atunci când este folosit împreună cu un grup interconectat – pentru a schimba lumea.

Despre autorii lucrării CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!