CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A ŞAPTEA (şi ultima)

DSCF9459

În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă, PĂRŢILE ÎNTÂI, A DOUA, A TREIA, A PATRA, A CINCEA ŞI A ŞASEA (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/ , aici https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/ şi aici https://spatiulinimii.com/2014/02/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-sasea/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează conceptul de neuroplasticitate a creierului, împreună cu o mică sinteză a biologiei şi funcţionalităţii creierului, în relaţie cu practica meditaţiei şi cu obiectivul unei vieţi cât mai lungi şi sănătoase.  Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

NOTĂ: Pentru înţelegerea deplină a tuturor informaţiilor prezentate în articolul de faţă, cât şi pentru o viziune de ansamblu asupra unor elemente de o mare importanţă pentru noi toţi, recomand parcurgerea celor şase articole anterioare din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, menţionate mai sus.

Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă. Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive. Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.

FOTO CREIER FEB2

În ultimii doi ani, evoluţiile în domeniul neuroştiinţei au revoluţionat felul în care gândim despre creier. Mai degrabă decât să îl vedem ca pe un organ care se maturizează treptat în primele două decenii de viaţă, oamenii de ştiinţă îl văd acum ca pe o masă de activitate în continuă schimbare. La mamifere, dendritele – miile de receptori care se extind ca nişte tentacule din capetele fiecărui neuron (sau celulă nervoasă) – cresc rapid şi se retrag într-o perioadă de câteva săptămâni. [Explicarea şi vizualizarea dendritelor le găsiţi în articolul CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA: Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor, https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/]. În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

FOTO CREIER FEB3

Laureatul Premiului Nobel Eric Kandel, care a demonstrat că neuronii nu încetează niciodată să înveţe, a demostrat existenţa unei alte dimensiuni importante a neuroplasticităţii. Dacă modifici stimulul de mediu, se va schimba funcţia internă a celulelor, făcând să le crească noi extensii numite axoni, capabili să trimită informaţia în alte părţi ale creierului. [Explicarea şi vizualizarea axonilor le găsiţi în articolul CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA: Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor, https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/]. Fiecare schimbare de mediu – internă sau externă – va provoca o rearanjare a activităţii şi creşterii celulelor. Chiar şi mai interesant, fiecare neuron are propria „minte”, ca să spunem aşa, pentru că poate decide dacă să trimită un semnal, iar dacă-l trimite, cât de puternic să fie semnalul trimis.

Oamenii de ştiinţă obişnuiau să creadă că neuronii se deteriorează odată cu vârsta, dar mecanismul este mult mai complicat decât atât. De exemplu, acum ştim că anumite substanţe neurochimice se epuizează şi aceasta schimbă activitatea şi creşterea celulelor nervoase. Uneori conexiunile neuronale mor, uneori devin prea active şi supraconectate, aducând haos şi confuzie hărţilor noastre organizaţionale interne. Cercetările noastre asupra memoriei sugerează că meditaţia poate ajuta la menţinerea unei balanţe structurale sănătoase care va încetini procesul de îmbătrânire.

FOTO CREIER FEB5

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor. Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând. De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Cât de repede se schimbă conexiunile neuronale în creier? Imaginaţi-vă filmarea a o sută de ani de creştere a copacilor într-o pădure, rulată cu rapiditate. Aţi vedea crengile crescând şi murind cu un ritm incredibil. În creierele mamiferelor, schimbări similare pot avea loc într-o perioadă de câteva săptămâni şi presupun că la oameni schimbările neuronale au loc mai rapid în lobii frontali, unde se formează multe dintre conceptele noastre.

FOTO CREIER FEB6

Dacă vom combina toate cercetările în neuroplasticitate, vom trage concluzia că neuronii nu au proprietăţi sau poziţii fixe. Ei se schimbă tot timpul, declanşaţi de competiţie, schimbările de mediu şi educaţie. Învăţarea are loc continuu, iar amintirile sunt constant revizuite. Idei noi apar, curg pentru scurt timp în conştiinţă, apoi dispar cu repeziciune pentru a face loc următorului moment scurt de conştienţă.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative. În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.

NEUROŞTIINŢA

CARTEA „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului. Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

FOTO CREIER FEB

În afară de desenul care înfăţişează aceste structuri, aş dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsul luptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani. Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.

FOTO CREIER FEB 4 MEDITATION

Acesta a fost ultimul articol din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, autor: Irina Luana Stan.

Următoarea serie de articole, EXPERIMENTUL INTENŢIE – CUM SĂ VĂ FOLOSIŢI GÂNDURILE PENTRU A VĂ SCHIMBA VIAŢA ŞI LUMEA, va fi cel puţin la fel de interesantă şi utilă, prezentând o explorare fără precedent a ştiinţei intenţiei. Pe baza constatărilor unor savanţi de renume din toată lumea, EXPERIMENTUL INTENŢIE demostrează că gândul este un lucru care influenţează alte lucruri. Folosind  cercetări de ultimă oră de la Princetown, MIT, Stanford şi multe alte universităţi şi laboratoare de prestigiu, EXPERIMENTUL INTENŢIE ne dezvăluie că universul este conectat printr-un uriaş câmp de energie cuantică. Gândul generează propria sa energie, palpabilă, pe care o putem folosi pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi – atunci când este folosit împreună cu un grup interconectat – pentru a schimba lumea.

Despre autorii lucrării CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A ŞASEA

DSCF9459

În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă, PĂRŢILE ÎNTÂI, A DOUA, A TREIA, A PATRA ŞI A CINCEA (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/ şi aici https://spatiulinimii.com/2013/12/12/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-cincea/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un fragment ce mi se pare de o importanţă deosebită deoarece prezintă metode practice prin care putem ajunge să avem un creier mai sănătos, o memorie mai bună, niveluri scăzute de stres şi anxietate, şi, implicit, o stare de sănătate fizică, mintală şi spirituală mai bună. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

NOTĂ: Pentru înţelegerea deplină a tuturor informaţiilor prezentate în articolul de faţă, cât şi pentru o viziune de ansamblu asupra unor elemente de o mare importanţă pentru noi toţi, recomand parcurgerea celor cinci articole anterioare din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL, menţionate mai sus.

Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

De ani de zile, oamenii de ştiinţă ştiu că exerciţii simple de memorie – de exemplu a juca mahjong sau memorarea listelor întâmplătoare de numere sau nume – pot îmbunătăţi o serie de funcţii cognitive, mai ales pentru persoanele trecute de cincizeci de ani. Dar după cum vom explica pe parcursul acestei cărţi, meditaţia pare să fie mai eficientă atunci când vine vorba de consolidarea circuitelor neuronale din creier.

FOTO 600

În esenţă, cu cât exersaţi mai mult creierul – mental, fizic, social şi contemplativ – , cu atât devine mai sănătos. Chiar şi mai interesant, după cum au descoperit cercetătorii de la Centrul de Cercetare Gerontologică din Stockholm şi Centrul de Cercetare a Îmbătrânirii din Suedia, dacă îţi alcătuieşti propriul program de îmbunătăţire a memoriei, vei înregistra o ameliorare chiar şi mai mare, împreună cu o mai mare disponibilitate de a exersa. De ce să nu aplicăm, atunci, această strategie şi să creăm o meditaţie personală de întreţinere a memoriei? Elementele-cheie sunt simple: menţineţi o stare de conştienţă relaxată, reglaţi respiraţia şi executaţi o mişcare simplă sau complexă cu orice parte a corpului. În timp ce faceţi asta, cântaţi, psalmodiaţi sau repetaţi încet un sunet sau o frază care are o semnificaţie personală, şi practicaţi cel puţin douăsprezece minute în fiecare zi. Şi nu uitaţi pasul cel mai important: menţineţi limpede în minte scopul pe care doriţi să îl atingeţi.

FOTO 601

Faceţi meditaţia cât doriţi de simplă sau complexă şi simţiţi-vă liberi să o modificaţi de la o săptămână la alta. Cu cât meditaţia voastră devine mai complexă şi cu cât o faceţi mai mult, cu atât vă veţi fortifica circuitele neuronale care tind să se deterioreze cu vârsta. Puteţi medita chiar în timp ce mergeţi, alergaţi sau faceţi gimnastică, deoarece cu cât veţi mişca mai multe părţi ale corpului, cu atât mai multe părţi ale creierului vor fi stimulate.

Cât va dura până veţi vedea o îmbunătăţire? Tehnic vorbind, peste noapte, dar dacă doriţi să vedeţi rezultate măsurabile, va trebui să exersaţi în fiecare zi. După cum a demonstrat un studiu recent, numai paisprezece zile de exerciţiu fizic şi mental zilnic, de reducere a stresului şi dietă zilnică sunt suficiente pentru îmbunătăţirea cogniţiei şi a funcţionării creierului la oamenii între 35 şi 69 de ani.

Alte studii ce tratează meditaţia sugerează că cele mai mari îmbunătăţiri se observă dacă practicaţi zilnic între treizeci de minute şi o oră. Pe scurt, cu cât practicaţi mai mult, cu atât mai mare va fi răsplata. După câteva săptămâni, ar trebui să observaţi îmbunătăţiri în bunăstarea atitudinală şi emoţională, şi dacă integraţi meditaţia cu psihoterapia sau clasele cognitiv-comportamentale, veţi descoperi că puteţi menţine grade scăzute de depresie şi anxietate mult timp după ce terapia ia sfârşit – dar, repetăm, NUMAI DACĂ VEŢI CONTINUA PRACTICA MEDITAŢIEI DE A STA RELAXAT, ALERT ŞI CONCENTRAT.

FOTO 603jpg

Înainte să încheiem acest capitol, aş dori să subliniez un punct de vedere important, dar adesea uitat. Lucrul asupra căruia doriţi să meditaţi, sau să vă rugaţi, poate face mai mult decât să vă schimbe creierul. Îl puteţi afecta, mai ales dacă alegeţi să vă concentraţi pe ceva care vă face să vă fie teamă sau să deveniţi mânios. În psihologie aceasta se numeşte „ruminare” şi este evident periculoasă pentru sănătate. Într-un studiu de scanare a creierului efectuat la Stanford s-a arătat că oamenii care se concentrază asupra propriilor aspecte negative, sau pe o interpretare negativă a vieţii, prezintă o activitate sporită în amigdală. Aceasta generează valuri de teamă, eliberând în creier un torent de neurochimicale distructive.

FOTO 605Din fericire, meditaţia este opusul ruminării şi, într-un fel, este similară modelului psihoanalitic al asocierii libere creat de Freud. În meditaţie, ca şi în terapie, învăţăm să supraveghem propriul negativism şi să nu reacţionăm la el. În acest proces, antrenăm creierul să rămână calm chiar şi în faţa adversităţii. Prin urmare, meditaţia devine un mod exemplar de a reevalua dificultăţile şi misterele vieţii. Dar poate cel mai imortant este faptul că pregăteşte mintea să devină mai puţin cramponată de propriile dorinţe, ataşamente şi credinţe. Când se întâmplă lucrul acesta, felul în care vedem lumea şi pe noi înşine se schimbă.

 Următorul articol din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL va trata subiectul:

 –         Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

 Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A CINCEA

DSCF9459

În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/ , aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-treia/ şi aici: https://spatiulinimii.com/2013/12/06/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-patra/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un alt fragment ce mi se pare de o importanţă deosebită deoarece explică efectele stresului asupra creierului şi, implicit, asupra întregului organism, precum şi metodele prin care putem ameliora efectele acestuia. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală. Un lucru pe care, personal, l-am remarcat, este dovada (încă una) a faptului că suntem cu toţii parte din TOT şi TOT-ul parte din noi – structura, alcătuirea unui neuron uman este similară cu alcătuirea unui copac.

Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

Dovezile arată clar că majoritatea formelor de practică contemplativă vor îmbunătăţi cogniţia, dar cum te poţi decide ce tehnică să foloseşti?

Credem că este mult mai probabil ca forma de meditaţie discutată pe parcursul cărţii să prezinte îmbunătăţiri în memorie şi cogniţie pentru că încorporează şase tehnici diferite de modificare neuronală: relaxare, respiraţie, psalmodiere (repetiţie mantră/cuvânt/sunet), mişcări de coordonare ale degetelor, fond muzical şi concentrare intensă. Multe alte meditaţii folosesc numai una sau două dintre aceste metode. Vom discuta mai mult despre aceste beneficii ale relaxării, respiraţiei şi concentrării într-un alt capitol, dar acum vom trece în revistă efectele pe care mişcările repetitive, sunetele şi muzica le au asupra creierului.

FOTO BRAIN2

Numeroase studii au arătat că simpla repetiţie a unui sunet, frază sau mişcarea unui deget pe o perioadă de timp reduce semnificativ simptomele stresului, anxietăţii, depresiei şi furiei şi îmbunătăţeşte percepţia calităţii vieţii şi bunăstării spirituale a practicantului. În fapt, adăugarea mişcării la orice meditaţie ar trebui să sporească semnificativ performanţele cognitive ale creierului. Mişcările repetate, abile ale degetelor par să îmbunătăţească de asemenea sistemul nervos central şi periferic, amânând pierderea controlului mâinii cauzată de îmbătrânire. Într-un studiu, muzicienii care foloseau mişcări repetate ale degetului prezentau rate scăzute de demenţă, iar în altul, antrenarea muzicală timpurie la copii a avut ca efect „îmbunătăţirea pe termen lung a preformanţelor vizual-spaţiale, verbale şi matematice”. De fapt, ar fi corect să considerăm orice pregătire muzicală drept o formă de meditaţie cognitivă pentru că implică concentrare intensă, repetarea unor tehnici, coordonarea corpului şi atenţie motivaţională.

Music3

Există chiar dovezi considerabile ce documentează efectele muzicii plăcute asupra creierului. Ea adânceşte experienţa emoţională, sporeşte procesarea vizuală şi auditivă şi îmbunătăţeşte atenţia şi procesarea emoţiilor. Recomandăm prin urmare să puneţi muzică clasică sau melodioasă pe fundal atunci când meditaţi sau vă rugaţi. Dacă vă „cântaţi” mantra sau rugăciunea, aşa cum se face în tradiţia Kirtan Kryia, veţi spori performanţele cognitive.

Am dori de asemenea să subliniem că există o interdependenţă considerabilă între mecanismele cerebrale care reglează anxietatea, stresul şi memoria. De exemplu, nivelul ridicat al stresului duce la declinul memoriei şi creşte riscul de dezvoltare a bolii Alzheimer. Din nou, cea mai mare parte a meditaţiei discutate în această carte va declanşa răspunsul de relaxare a corpului şi, prin urmare, va coborî nivelul stresului. Aşa cum ştiu majoritatea oamenilor, stresul este asasinul numărul unu în America, pentru că deteriorează aproape fiecare organ al corpului – mai ales creierul.

Antrenarea dendritelor

Actuala înţelegere a creierului uman arată că deteriorarea subtilă în orice parte a unui neuron – în înveliş, sinapse sau a modului în care răspunde la neurochimicale – va stânjeni funcţia cognitivă. Dar cheia reală a înţelegerii sporirii şi deteriorării cognitive rezidă în dendritele microscopice care se află la capetele receptorilor neuronilor. Ele ar putea adăposti chiar secretul motivului pentru care oamenii – şi numai oamenii – contemplă natura lui Dumnezeu.

Un singur neuron poate avea zeci de mii de tentacule, ca nişte ramuri, care se întind către capetele semnalizatoare ale altor neuroni. Imaginaţi-vă, dacă vreţi, rădăcinile unui copac gigantic: acestea sunt dendritele, adunând informaţie şi trimiţând-o către corpul neuronului (trunchiul copacului), care decide apoi ce alte dendrite să stimuleze prin axonii terminali (frunzele) care cresc din capetele uneia dintre „ramurile” neuronului.

DSCF9491

Stresul, fie pe termen scurt, fie cronic, afectează memoria prin blocarea activităţii dendritice. Cercetătorii au descoperit că o simplă săptămână de stres uşor provoacă modificări semnificative în organizarea şi creşterea dendritelor. Dacă situaţia care provoacă stresul este înlăturată, funcţia este restabilită. Dar nu complet, pentru că aproape o treime din dendritele deteriorate se vor pierde definitiv dacă stresul se repetă mai târziu.

Pierderea dendritelor în cortexul prefrontal a fost de asemenea descoperită la oamenii care îmbătrânesc. De exemplu, ştim de decenii că pacienţii care suferă de Alzheimer suferă genul acesta de pierdere.

FOTO M1Activitatea neuronală sporită care are loc în cortexul prefrontal şi alte părţi ale creierului atunci când medităm ameliorează efectele pierderii dendritelor. De aceea credem că meditaţia va ajuta la întreţinerea funcţiei dendritei: scade nivelul general de stres în vreme ce stimulează simultan starea de veghe cognitivă. De fapt, dovezile sugerează că, cu cât exersaţi mai mult creierul, cu atât puteţi încetini deteriorarea dendritelor şi puteţi deci păstra abilităţile memoriei şi pe cele cognitive.              

Următoarele articole din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL vor trata subiectele:

  –Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

  –Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A TREIA

 DSCF9459În continuarea articolelor precedente pe aceeaşi temă (pe care le găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul şi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/29/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul-partea-a-doua/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un fragment ce conţine o mică parte a explicării efectelor practicilor spirituale asupra creierului uman. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

Chimia şi Dumnezeu

În ultimii cinsprezece ani am investigat mecanismele neuronale ale spiritualităţii cu aceeaşi fervoare cu care un preot îl contemplă pe Dumnezeu. Unele ritualuri religioase nu fac decât să te relaxeze, altele te ajută să te menţii concentrat şi alert, dar câteva par să-i poarte pe practicanţi pe tărâmuri transcendente ale experienţei mistice, unde întregile lor vieţi sunt schimbate.

Echipa noastră de cercetare de la Universitatea din Pennsylvania a demonstrat convingător că Dumnezeu este o parte a conştiinţei noastre; cu cât te gândeşti mai mult la Dumnezeu, cu atât mai mult vei modifica circuitul neuronal din anumite părţi ale creierului. De aceea afirm, cu cea mai mare încredere, că Dumnezeu îţi poate schimba creierul. Şi nu contează dacă eşti creştin sau evreu, musulman sau hindus, agnostic sau ateu. […]

BRAIN III

Practicile spirituale au efect asupra neurotransmiţătorilor, chimicalele care fac trupul şi creierul nostru să funcţioneze. De exemplu, o creştere de 65 de procente de dopamină a fost găsită la indivizii care practicau yoga nidra, o formă de meditaţie în care persoana menţine conştiinţa trează în timp ce rămâne într-o stare de relaxare completă. Dopamina intensifică imaginaţia senzorială, generează stări de plăcere, stimulează gândirea pozitivă, sporeşte sentimentul de bunăstare şi ne îngăduie să ne simţim în siguranţă în lume. Chiar şi extazul care rezultă din cocaină este legat direct de creşterea bruscă de dopamină în creier. Aceasta ar putea explica de ce unii oameni aseamănă experienţele spirituale cu experienţa drogării, de vreme ce ambele au o cale comună în creier. (Notă personală: aceasta nu înseamnă că autorii îndeamnă cititorul la încercarea de a simţi efectul dopaminei prin consumul de droguri, ci, dimpotrivă, demonstrează că extazul poate fi atins pe căi naturale prin experienţe spirituale, care nu expun persoana la efecte secundare nocive şi care au darul de a consolida sănătatea trupului şi a spiritului)

Într-adevăr, abilitatea de a crede în tărâmurile spirituale poate fi dependentă de cantitatea de dopamină care este eliberată în lobii frontali, iar prea puţină dopamină poate conduce acea persoană către scepticism şi neîncredere. Pe de altă parte, niveluri ridicate de dopamină pot determina o persoană să adopte credinţe paranormale. O altă cercetare a sugerat că echilibrul de activitate între emisferele stângă şi dreaptă ar putea regla predispoziţia unei persoane către spiritualitate sau ateism.

FOTO chakras

În timpul formelor intense de meditaţie (vipassana, introspecţie şi Meditaţie Transcedentală), nivelele de serotonină din sânge sunt neschimbate. În unele studii ele cresc, în altele descresc şi se pune întrebarea dacă sunt benefice sau dăunătoare. Unele argumentează că meditaţia poate provoca mici leziuni ca de epilepsie, dar, după ştiinţa mea, niciun caz de epilepsie nu a fost legat direct de practicile spirituale. Există, însă, o mărturie anecdotică, şi anume că oamenii cu personalităţi instabile ar putea avea simptomele temporar crescute. Dar de vreme ce s-a folosit la scară atât de largă meditaţia în psihoterapie – unde s-a dovedit că este deosebit de eficientă în tratamentul depresiei severe -, rezultă că este un tratament foarte eficient pentru tulburările stării de spirit. Serotonina eliberată în timpul meditaţiei ar putea fi de asemenea responsabilă pentru intensa imagistică vizuală şi experienţele spirituale adesea raportate în timpul practicii spirituale intense.

Cercetarea a arătat că practicile spirituale afectează şi alte neurochimicale importante din creier. De exemplu, forme uşoare de yoga ce presupun respiraţie şi întindere sporesc nivelul de acid gammaminobutiric (GABBA) în creier cu până la 27 procente. GABBA este asociat cu niveluri joase de anxietate şi depresie. Meditaţia Transcedentală (care este o combinaţie simplă de relaxare, respiraţie şi repetarea unui sunet simbolic) scade de asemenea substanţele de stres, epinefrina şi norepinefrina, fapt care explică de ce practicile contemplative vă induc o plăcută stare de relaxare. Schimbând neurochimia creierului, practicile spirituale restabilesc un sentiment de pace, fericire şi siguranţă, descrescând în acelaşi timp simptomele anxietate, depresie şi stres.       

Următoarele articole din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL vor trata subiectele:

  Atingerea scopurilor

  Protejarea creierului care îmbătrâneşte

  Antrenarea dendritelor

  Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

  Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Despre autori:

 Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

                          

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL – PARTEA A DOUA

DSCF9459În continuarea articolului precedent pe aceeaşi temă (articol pe care îl găsiţi aici: https://spatiulinimii.com/2013/11/20/cum-ne-schimba-dumnezeu-creierul/), având la bază cartea “CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL“, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, vă voi prezenta în cele ce urmează un nou fragment ce conţine o altă modalitate de antrenare a creierului în scopul obţinerii sănătăţii fizice, metale şi spirituale, dintre cele opt modalităţi prezentate de autori. Tehnica este una extrem de simplă şi valoroasă, ca şi cea prezentată în articolul anterior. Reamintesc faptul că la baza cărţii în cauză stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală.

Antrenarea creierului

Opt modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi spirituală. Meditaţia şi rugăciunea.

A opta modalitate optimă de exersare a creierului

Zâmbiţi. Chiar şi dacă nu vă vine s-o faceţi, simplul act al zâmbitului repetitiv ajută la întreruperea tulburărilor stării de spirit şi întăreşte abilitatea neuronală de a menţine o viziune pozitivă asupra vieţii. Chiar şi dacă mimaţi un zâmbet, ceilalţi oameni vă vor răspunde cu o mai mare generozitate şi bunătate. După ştiinţa mea, singura religie care încorporează zâmbetul într-o practică spirituală este budismul. De exemplu, Thich Nhat Hanh sugerează să facem „meditaţia zâmbetului” ori de câte ori avem o clipă liberă în timpul zilei. Zâmbiţi când urcaţi într-un lift sau staţi la coadă la supermarket şi veţi observa că oamenii din jurul vostru se vor calma. Vă veţi simţi mai bine, veţi iradia empatie, iar oamenii vor răspunde cu bunătate. După cum scria Thich Nhat Hanh, „Dacă nu vom fi capabili să zâmbim, atunci lumea nu va avea pace”. Zâmbetele, că veni vorba, sunt contagioase neurologic în orice cultură, iar femeile sunt mult mai capabile să zâmbească decât bărbaţii.

BRAIN

Zâmbetul stimulează circuitele creierului care sporesc interacţiunea socială, empatia şi starea de spirit. De fapt, zâmbetul are un efect atât de puternic asupra creierului, încât dacă vedeţi imaginea unui chip zâmbitor, vă veţi simţi involuntar mai fericit şi mai în siguranţă. În sens invers, încruntatul (sau privitul unui chip încruntat) stimulează sentimentele de furie, dezgust şi neplăcere. Într-un studiu controversat, injecţiile cu Botox în ridurile de încruntare par să amelioreze sentimentele subiective de depresie.

Râsul, pe de altă parte, stimulează căi neuronale diferite. Râsul şi umorul nu apar pe lista noastră, pentru că o parte a mecanismelor implicate sunt asociate cu surprinderea şi perceperea incongruenţei. Râsul şi umorul pot stimula amigdala, sugerând că aceste sentimente sunt uneori legate de disconfort şi teamă. Aceasta ne poate ajuta să explicăm de ce mulţi oameni râd când se uită la filme în care alţi oameni fac lucruri prosteşti şi au de suferit, pentru că ar putea fi o cale de eliberare rapidă a anxietăţii (o explicaţie alternativă ar fi că unii oameni experimentează o plăcere sadică atunci când alţii greşesc).

Unele dovezi sugerează că râsul poate ajuta la scăderea stresului şi la întărirea sistemului imunitar, declanşând chiar anumite gene care sunt legate de lupta împotriva diabetului şi SIDA. Dar schimbările par să fie temporare, iar studiile nu reuşesc să demonstreze dacă apar îmbunătăţiri apreciabile ale stării de sănătate.

O personalitate înclinată spre râs poate fi benefică, dar până când nu ia cineva un grup de subiecţi cărora să le ceară să râdă arbitrar timp de cinsprezece minute pe zi, apoi să îi scaneze din nou în opt săptămâni, nu vom şti dacă circuitele neuronale stimulate sunt legate de anxietate, plăcere, sadism sau pace.

Vă recomandăm să ascultaţi muzică „fericită” (da, creierul organizează sunetul într-o paletă de emoţii). Poate stimula un zâmbet ca răspuns şi îmbunătăţi starea de spirit şi poate fi deosebit de eficientă în ajutarea creierului atunci când aveţi de-a face cu o boală cronică sau gravă.

  FOTO  chakras

Meditaţia şi rugăciunea

Majoritatea dicţionarelor definesc rugăciunea ca un act de comunicare cu o zeitate, mai ales sub forma unei dorinţe sau a unei cereri de ajutor. Meditaţia este definită ca o reflectare contemplativă sau un exerciţiu mental menit să creeze un nivel ridicat de conştienţă spirituală, să declanşeze o experienţă spirituală sau religioasă, sau să antreneze mintea într-un mod specific. Considerăm rugăciunea a fi o formă specializată de meditaţie, în care practicantul face o cerere specifică unei entităţi sau prezenţe spirituale. Vedem, de asemenea, imaginaţia ghidată, hipnoza şi tehnica psihoanalitică a asocierii libere ca forme de activitate contemplativă.

Atât rugăciunea, cât şi meditaţia pot include folosirea textelor religioase, cântecele sau mişcări ritualice, dar meditaţia se referă de obicei la o activitate mai îndelungată, mai intensă. Neurologic, am descoperit că, cu cât o persoană se roagă sau meditează mai mult, cu atât mai multe schimbări au loc în creier. Cinci minute de rugăciune o dată pe săptămână s-ar putea să aibă un efect minim, dar patruzeci de minute de exerciţiu zilnic, pe o perioadă de câţiva ani, va produce schimbări permanente în creier.

Următoarele articole din seria CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL vor trata subiectele:

  Chimia şi Dumnezeu

   Atingerea scopurilor

   Protejarea creierului care îmbătrâneşte

   Antrenarea dendritelor

   Crearea unei meditaţii personale pentru îmbunătăţirea memoriei

   Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului.

Despre autori:

Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL

„Timpul nostru se remarcă prin minunate împliniri în domeniile înţelegerii ştiinţifice şi prin aplicarea tehnică a acestor introspecţii. Cine nu ar fi încântat de asta? Dar să nu uităm că numai cunoaşterea şi abilităţile nu pot conduce umanitatea către o viaţă fericită şi demnă. Umanitatea are toate motivele să-i pună pe cei care proclamă valori şi standarde morale înalte deasupra descoperitorilor adevărului obiectiv. Ceea ce umanitatea datorează personalităţilor ca Buddha, Moise, Iisus valorează pentru mine mai mult decât toate realizările minţii iscoditoare şi constructive.”

                                             Albert Einstein, The Human Side

Am ales să vă împărtăşesc un fragment din cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL„, de Andrew Newberg şi Mark Robert Waldman, deoarece conţine una dintre cele opt modalităţi de antrenare a creierului în scopul obţinerii sănătăţii fizice, metale şi spirituale, prezentate de autori. Modalitatea este una extrem de simplă, dar extrem de importantă şi folositoare. În acelaşi timp, prin prezentarea acestui fragment, doresc să aduc în atenţia voastră cartea mai sus amintită, de mare valoare, la a cărei bază stă o vastă cercetare medicală, ştiinţifică şi spirituală, şi al cărei preambul la primul capitol este constituit din cuvintele lui Albert Einstein, redate mai sus.

Antrenarea creierului
Opt modalităţi de a obţine sănătatea fizică, mentală şi spirituală

A cincea modalitate optimă de exersare a creierului

 Căscaţi. Râdeţi dacă vreţi (deşi aţi face mai bine creierului dacă aţi zâmbi), dar după părerea mea profesională, căscatul este unul dintre cele mai straşnic păstrate secrete în neuroştiinţă. Chiar şi colegii mei, care fac la alte universităţi cercetări asupra meditaţiei, relaxării şi reducerii stresului, au trecut cu vederea această puternică unealtă de intensificare neuronală. Căscatul a fost folosit de multe decenii în terapia vocii, ca un mijloc eficient de reducere a hipertensiunii din gât şi a anxietăţii.

Brain

Câteva studii recente bazate pe scanarea creierului au arătat cum căscatul induce o activitate neuronală unică în zonele creierului care sunt direct legate de generarea conştiinţei sociale şi crearea sentimentelor de empatie. Una dintre aceste zone este precuneusul, o mică structură ascunsă în cutele lobului parietal. Conform cercetătorilor de la Institutul de Neurologie din Londra, precuneusul pare să joace un rol central în conştiinţă, autoreflecţie şi refacerea memoriei. Precuneusul este stimulat de respiraţia yoga, fapt care ajută la explicarea motivului pentru care diferite forme de meditaţie contribuie la un sentiment sporit de conştiinţă de sine. Este de asemenea una dintre zonele cele mai atinse de afecţiunile bătrâneţii şi problemele de deficit de atenţie, deci este posibil ca dacă vom căsca deliberat să întărim această parte importantă a creierului.

Din aceste motive credem că simplul căscat trebuie integrat în exerciţii şi programe de reducere a stresului, antrenamente de intensificare a memoriei, psihoterapie şi practici spirituale contemplative. Şi deoarece precuneusul a fost asociat recent cu sistemul neuron-oglindă din creier (care ne permite să rezonăm la sentimentele şi comportamentele altora), căscatul ar putea chiar să ajute la intensificarea conştiinţei sociale, compasiunii şi comunicării eficiente cu alţii.

Căscatul este atât de eficient şi de important pentru funcţionarea creierului, încât vă voi cere să citiţi cele treizeci şi patru de studii legate de căscat pe care le-am citat la note (puteţi citi rezumatul şi câteva articole accesând pubmed.gov). De ce sunt atât de insistent? Pentru că dacă v-aş cere să puneţi jos această carte chiar acum şi să căscaţi de zece ori ca să experimentaţi această tehnică fabuloasă, probabil că n-o veţi face. Chiar şi la seminare, după prezentarea cantităţii copleşitoare de dovezi, când ceream oamenilor şă caşte, jumătate din audienţă ezita. Trebuia să îi conving pentru ca să simtă efectele relaxante imediate. Există o prejudecată de neînţeles în societatea noastră, care sugerează că este nepoliticos să caşti şi cei mai mulţi dintre noi am fost învăţaţi aceasta când eram mici.

Ca tânăr student la Medicină, am fost prins odată căscând şi am fost muştruluit de profesor. A spus că nu se cade să apar obosit în faţa pacienţilor, chiar dacă stăteam pe hol, nu în salon. Într-adevăr, căscatul se intensifică atunci când sunteţi obosit şi ar putea fi modalitatea blândă prin care creierul vă spune că ar fi necesar un mic somn de regenerare. Pe de altă parte şi expunerea la lumină vă poate face să căscaţi, sugerând că aceasta este o parte a procesului de trezire.

Brain2Brain3

Căscatul nu numai că vă relaxează – vă aduce cu rapiditate într-o stare de conştiinţă cognitivă. Studenţii cască la curs, nu pentru că profesorul este plictisitor (deşi şi acest lucru vă poate face să căscaţi, încercând să rămâneţi concentrat la discursul monoton), ci pentru că scapă creierul de somnolenţă, ajutându-vă să staţi concentrat asupra unor concepte şi idei importante. El reglează conştiinţa şi sentimentul de sine şi ne ajută să devenim mai introspectivi şi mai conştienţi de sine. Desigur, dacă se întâmplă să vă treziţi în faţa unui profesor monoton, plictisitor, căscatul vă va ajuta să vă menţineţi treaz.

Brain4Căscatul vă va relaxa şi vă va aduce într-o stare de veghe alertă mai repede decât orice altă tehnică de meditaţie cunosc şi, deoarece este neurologic contagios, este foarte uşor de învăţat în grup. Una dintre fostele mele studente folosea căscatul pentru a readuce la atenţie consiliul directorilor în mai puţin de şaizeci de secunde. De ce? Pentru că ajută oamenii să îşi sincronizeze comportamentul cu alţii.

Căscatul, ca mecanism de alertare, apare în primele douăzeci de săptămâni de la naştere. El ajută la reglarea ritmurilor circadiene ale nou-născuţilor şi, deci, căscatul ar trebui să ajute petrecăreţul de până în zori şă îşi reseteze ceasul intern al creierului. Căscatul ar putea de asemenea să uşureze disconfortul provocat de altitudinile mari.

Deci ce anume se află înapoia mecanismului care face din căscat o unealtă atât de esenţială? Pe lângă activarea precuneusului, reglează temperatura şi metabolismul creierului. […]

Numeroase neurochimicale sunt implicate în experienţa căscatului, inclusiv dopamina, care activează producerea de oxitocină în hipotalamus şi hipocamp, zone esenţiale pentru activarea memoriei, controlul voluntar şi reglarea temperaturii. Aceşti neurotransmiţători reglează plăcerea, senzualitatea şi relaţiile dintre indivizi, deci dacă vreţi şă vă sporiţi intimitatea şi să staţi împreună cu partenerul dumneavoastră, atunci căscaţi împreună. Alte neurochimicale şi molecule implicate în căscat sunt acetilcolina, oxidul nitric, glutamatul, GABA, serotonina, ACTH, MSH, hormonii sexuali şi peptidele. De fapt, este greu să găsim o altă activitate care să influenţeze atât de multe funcţii ale creierului.

DSCF9459

Sfatul nostru este simplu. Căscaţi cât de mult puteţi într-o zi: când vă confruntaţi cu o problemă dificilă la lucru, când vă pregătiţi să mergeţi la culcare şi ori de câte ori simţiţi mânie, anxietate sau stres. Căscaţi înainte să aveţi o discuţie importantă, căscaţi înainte să daţi un test şi căscaţi în timp ce meditaţi sau vă rugaţi pentru că vă va intensifica experienţa spirituală.

Căscatul conştient are nevoie de puţină practică şi disciplină pentru a trece de inhibiţiile sociale inconştiente, dar oamenii vin adesea cu trei scuze ca să nu caşte: „Nu-mi vine”, „Nu sunt obosit” şi, preferatul meu, „Nu pot”. Sigur că puteţi. Tot ceea ce trebuie să faceţi ca să declanşaţi un căscat adânc este să îl mimaţi de şase sau şapte ori. Încercaţi asta acum şi veţi descoperi până la al cincilea căscat fals că se va produce unul real. Dar nu vă opriţi aici, pentru că până la al zecelea sau al doisprezecelea căscat veţi simţi puterea acestui mic truc seducător. Ochii poate vă vor lăcrima, s-ar putea să înceapă să vă curgă nasul, dar vă veţi simţi şi foarte prezent, incredibil de relaxat şi foarte alert. Nu e rău pentru ceva ce nu ia mai mult de un minut.

                            În concluzie:

 

12 Motive esenţiale să căscaţi

1.Stimulează starea de alertă şi concentrarea

2.Optimizează activitatea creierului şi metabolismul

3. Îmbunătăţeşte funcţia cognitivă

4. Îmbunătăţeşte memoria

5. Sporeşte conştiinţa şi introspecţia

6. Scade stresul

7. Relaxează fiecare parte a corpului

8. Îmbunătăţeşte controlul muscular voluntar

9. Intensifică abilităţile atletice

10. Reglează simţul timpului

11. Creşte empatia şi conştiinţa socială

12. Sporeşte plăcerea şi senzualitatea

Despre autori:

Andrew Newberg este doctor în medicină, profesor asociat la Departamentul de Radiologie şi Psihiatrie al Spitalului Universităţii Pennsylvania şi profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul şi directorul Centrului pentru Spiritualitate şi Minte şi directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate şi Neuroştiinţă al Universităţii Pennsylvania. Este board-certified în medicină internă, medicină nucleară şi cardiologie nucleară. A publicat pe ste o suta de articole, eseuri, capitole de cărţi, lucrări. O prezentare generală a lucrărilor sale poate fi văzută la http://www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetător asociat  al Centrului pentru Spiritualitate şi Minte, Universitatea Pennsylvania, autor a nouă cărţi şi antologii în domeniile psihologiei şi creativităţii şi a unor lucrări profesionale publicate în jurnale din întraga lume. Deţine specializări în dinamici de cuplu şi terapii bazate pe conştienţă. O prezentare generală a cercetării şi workshop-urilor sale poate fi văzută la http://www.markrobertwaldman.com.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!