suferinta

DACĂ TE COSTĂ PACEA INTERIOARĂ, E PREA SCUMP

Publicat de

0

fb_img_1484515916921

Autor: Irina Luana Stan

Aminteşte-ți asta de fiecare dată înainte de a ți-o pierde.
Şi dacă ai ajuns să trăieşti cu adevărat acest sentiment, ai înțeles că pacea ta interioară depinde doar de tine. Este creația ta, rezultatul eforturilor tale.
Dacă ai ajuns aici, ai învățat deja că gândurile, emoțiile, reacțiile tale interioare şi exterioare, indiferent de stimulii veniți din afară, sunt alegerile tale, responsabilitatea ta şi se află sub controlul tău exclusiv. Şi că nimeni din afara ta nu e dator să-ți asigure pacea. Sau confortul emoțional. Prin urmare, nimeni nu e vinovat şi nici tu, bineînțeles. Ai realizat şi că aceasta nu înseamnă să nu-ți pese de ceilalți, ci dimpotrivă, căci nu poți ajunge la pace decât cu şi prin iubire de sine şi de ceilalți.
Pacea e mai presus de mulțumire, relaxare, bucurie, şi chiar decât ceea ce înțeleg cei mai mulți oameni prin fericire.
Dacă ai ajuns să trăieşti acest sentiment şi să-l transformi într-o stare, vei şti cum să nu mai plăteşti cu ceva atât de important pentru orice altceva.
Şi astfel îți vei crea o nouă linie de destin, aceea a evoluției în care suferința nu-ți mai este necesară.

⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐⭐

FOTOGRAFIA reprezintă pictura „Ivirea zorilor”, ulei pe pânză, 2017, a Gabrielei Cocora, membru al Uniunii Artistilor Plastici.

☆Reproducerea parțială sau integrală a textelor de pe acest blog se poate face numai cu acordul autoarei şi doar în forma lor originală. Fotografiile nu se pot prelua decât în aceleaşi condiții. Nerespectarea acestei cerințe atrage după sine sancțiunile prevăzute de Legea Dreptului de Autor şi de celelalte legi în vigoare asociate acesteia. Mulțumesc foarte mult pentru înțelegere.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, oferă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii 

https://www.facebook.com/spatiulinimii

pentru a fi la curent cu tot ceea ce scriu! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Acasă (pentru Gabi Diaconu)

Publicat de

0

FOTO36

N-am stat prea mult pe gânduri. Când am aflat de Călătorie, mi-am făcut repede un bagaj sumar şi m-am repezit la tren.

Avea două vagoane. Pe unul scria: „Linia 1. Fără mască de oxigen. Numai pentru cei antrenaţi.” Nu-i de mine, zic, am încercat eu asta, în felul meu, şi n-a mers. Trec la următorul: „Linia 1. Cu mască de oxigen. Numai pentru cei pregătiţi”. OK, zic, aici. 

Nerăbdătoare şi curioasă, urc în vagonul cu multe compartimente, toate având uşi inscripţionate cu câte un nume. Ce drăguţ, zic, mai fain decât cu numere, şi dau cu ochii de uşa cu numele meu. Vreau s-o deschid, dar cineva mi-o deschide dinăuntru.

„Sunt însoţitorul tău în această călătorie. Hmmmm, ce credeai, că o s-o faci chiar singură? Uite, ţi-am pregătit un loc plăcut şi comod. Văd că nu te-ai răzgândit după ultima noastră discuţie!”

„Nu m-am răzgândit”, zic, dar începusem să mă tensionez un pic. „Hai, aşează-te”, îmi spune el cu zâmbetul larg, cu ochi adânci şi plăcuţi sufletului. Mă aşez. „Sunt aici şi pot opri trenul oricând, dacă tu vei vrea asta”. Ohoho, deja devenise puţin inconfortabil. Mă uit însă din nou la el, şi-mi revin curajul şi concentrarea. „Okay, pornim?” „Pornim”, zic.

Pe geamul mare al compartimentului, încep să mă privesc. Eu, în Călătoria mea de până acum. Eu, în cele mai adânci neguri şi abisuri, în uitarea Fiinţei mele adevărate, în chinurile luptei cu dragoni sluţi şi răi scoţând flăcări pe nări, urmărindu-mă, vânându-mă, obosindu-mă până la epuizare în noaptea cea mai neagră a sufletului meu. La timp, însoţitorul meu îmi spune că vom lăsa în urmă această privelişte, la un moment dat, pentru că trenul merge cu o viteză destul de mare. Ce bine, îmi zic, eu credeam că nici nu plecase încă, şi că imaginile de pe fereastră erau cele care fugeau pe lângă noi, încercând să mă înghită cu guri de flăcări şi gheare de lupi.

…A durat ceva. Am trecut prin toate angoasele, neputinţele, erorile, ororile şi iluziile suferinţei. Am trecut prin mine, cea de atunci. A durut. A durut aproape ca atunci. Apoi însă, a început să se lumineze. Treceam pe lângă un peisaj mirific, vedeam creste de munţi înzăpeziţi, cu soare primăvăratic şi albăstrele prinse de fereastra compartimentului. Mă întorc spre însoţitorul meu, care avea cel mai frumos zâmbet pe care-l văzusem vreodată: „Asta a fost tot”, zice el. „Hai să coborâm. Am ajuns.” „Am ajuns, am ajuns, am ajuns??? Şi nu trebuie să mai fac niciodată călătoria asta??” „Întocmai”, îmi spune el, cu cel mai dulce glas pe care l-am auzit vreodată.

N-am mai stat pe gânduri, şi, în timp ce coboram, m-am gândit: Eu am trecut pentru ultima dată pe acolo pentru că Eu sunt aici şi ea, povestea mea, a rămas acolo. Eu NU SUNT povestea mea. I-am strâns mâna cu recunoştinţă şi i-am mulţumit cu inima, cu Cerul şi cu Pământul, pentru că m-a ajutat să-mi făuresc Linia de destin pe care doresc să păşesc de acum înainte.

Şi în timp ce mă îndreptam spre casă, unde sigur iubitul meu mă va fi aşteptat cu un ceai bun de petale de trandafir şi ghimbir, am înţeles că, din clipa aceea, casa mea putea fi oriunde, pentru că eu ajunsesem, în sfârşit, deja, pentru totdeauna, Acasă.

 ∫∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!

Trăirea în trecut ține boala în corpul fizic

Publicat de

0

Dragii mei, Niculina Gheorghiţă, Psiholog Formator Clinician Principal şi Doctorand în Psihologie Cuantică, punctează, scurt şi la obiect, cum ar fi eficient să ne abordăm propria vindecare. Ştim deja că afecţiunile se instalează în corpul fizic abia după o perioadă în care ele au apărut la niveluri mai subtile, şi pentru că nu ne-am ajustat la timp atitudini sau comportamente, pentru că nu ne-am vindecat unele răni, ele au ajuns să se somatizeze în corp. Atât de mult ne-am obişnuit să asociem vindecarea cu dispariţia simptomelor fizice, pe cât de mult ne-am obişnuit să ne asociem pe noi, cu corpul nostru. Doar că noi NU suntem numai corpul nostru! Noi suntem fiinţe de lumină, venite într-un corp pe care e necesar să-l îngrijim pentru că este singurul nostru vehicul aici, pe Pământ, şi avem o minte pe care e necesar să o disciplinăm pentru a ne putea făuri o viaţă în bucurie, armonie şi iubire. Haideţi să vedem articolul. 🙂

Irina Luana Stan

FOTO64

Trăirea în trecut ține boala în corpul fizic

Autor invitat: Niculina Gheorghiță

   Ai un Plan pentru vindecare?

  Faceți nenumărate eforturi pentru a vă vindeca de diverse boli din corpul fizic și de cele mai multe ori nu apare vindecarea. Astfel vă întrebați mereu: Am făcut tot felul de terapii, am fost la tot felul de vindecători, am luat diverse remedii, medicamente și tot nu m-am vindecat de boală? Asta pentru că ne-am aplecat doar asupra corpului fizic, dar boala vine din emoțiile pe care le ținem în noi.

  Emoțiile tale își pun amprenta asupra corpului fizic și curând corpul tău este expus la orice. De aici bolile și afecțiunile.

  Ai un plan să te vindeci? Ai un plan pentru a fi sănătos?

Vreți să vă vindecați DAR NU AVEȚI UN PLAN PENTRU A VĂ VINDECA? A LUA NIȘTE REMEDII SAU A APLICA DIVERSE TERAPII NU ESTE PLANUL DE VINDECARE. Atât timp cât menții boala în corp de fapt nu ai un plan pentru a fi sănătos.

Planul începe cu aducerea ta în prezent cu totul, cu  gânduri, situații, prin facerea lucrurilor diferit față de trecut.

  Poziția de observator este modalitatea de a te aduce în prezent. Fiind mereu conștient de ceea ce faci aici și acum, cu ajutorul întrebărilor:

  1. Ce gândesc eu acum?
  2. Ce simt eu acum?
  3. Creezi o afirmație opusă a ceea ce simți.

Trecutul, gândurile care te duc în trecut, rutina și obișnuințele țin boala în corpul fizic. Oamenii care vor să dețină controlul asupra altora au întotdeauna o poveste tristă. Și acolo ei se ascund.

Dacă dăm la o parte victimizarea, suferința faptul că ne folosim de oameni pentru a ne împlini, vom scăpa de povara trecutului. Pentru a trăi în prezent aici și acum e nevoie de dorința și curajul de a experimenta în fiecare clipă ceva nou.

Chiar dacă sunt lucruri aparent rutiniene, tu de fapt ești altul în fiecare clipă deoarece ai alte stări și alte gânduri care trec prin tine în fiecare moment. Tu ești altul de la un moment la altul. Dacă continui să menții durerea din trecut înseamnă că de fapt îți este teamă să trăiești fără această durere, care îți aduce diverse beneficii. Veți întreba ce beneficii pot avea prin suferință? Diverse, cum ar fi: oamenilor le este milă de tine, îți dau atenție, ești băgat în seamă, și astfel obții ceea ce vrei.

Dacă ești onest cu tine și nu mai cauți beneficiile care apar de pe urma durerii și a suferinței, nu e nimic în cer și pe pământ care să te țină de la a te vindeca și a fi sănătate radiantă.

Personalitatea este cea care vrea să păstreze o felie de suferință din trecutul tău, pentru că așa ea se definește. Atunci când ești în Sine, în partea divină din tine, nu vrei să deții controlul asupra trecutului.

Când ești în Sine ești sincer și îți dai seama că prin prisma personalității ești obsedat de control, ești comod și vrei să te folosești de alții pentru a-ți împlini niște nevoi momentane.

Pentru a afla cum stați la acest capitol vă recomand un exercițiu de autoanaliză. Luați o foaie de hârtie și scrieți:

– ce nu vreți să mai faceți pentru a vă menține și întreține boala.

– ce vă place și ce nu vă place la voi, din această perspectivă;

– ce comportamente  mențineți chiar dacă știți că vă fac rău și vouă și celor din jur.

Poate fi începutul unui plan. Adică după ce afli ce nu vrei să mai faci poți descoperi cu ce vrei să înlocuiești acele acțiuni și emoții, cum vrei să trăiești pentru a fi sănătos.

E nevoie să fii sincer deoarece adevărul crește aripi și vă eliberează de boală.

Deci eliberați-vă de emoțiile trăite în trecut, pentru a vă auto-vindeca. Nimeni din exteriorul vostru nu poate face asta. Orice terapeut este un îndrumător, care poate activa corpul să se auto-vindece, poate să-ți dea un remediu pentru a anihila niște șocuri trăite cândva, poate să-ți prescrie un medicament, o metodă de vindecare, dar numai tu poți să te vindeci dacă te dezlegi conștient de trecut și îți aduci energia înapoi. Prin aceasta unifici personalitatea cu Sinele tău Divin, și nu mai trăiești în separare.

Conștientizarea ne permite să ne extindem din percepțiile noastre limitate doar cunoscute cândva, spre orice altceva posibil.

Conștientizarea înseamnă că vrei să îți iubești ființa, corpul, sufletul spre a te manifesta în bucurie. Spor la lucru cu voi și creați-vă un plan pentru vindecare. Cu drag din iubire pentru a crea iubire.

 Amintesc faptul că Niculina Gheorghiţă este autoarea cărţilor:

„Bucuria de a trăi în şi cu Dumnezeu. Ghid practic de psihologie cuantică”

„Regăsirea puterii interioare. Ghid practic de psihologie cuantică ”

„Bucuria de a trăi fără mască. Ghid practic de psihologie cuantică”

”Credinţele noastre creează realitatea noastră. Ghid practic de psihologie cuantică”,

pe care vi le recomand din toată inima şi cu toată onestitatea, precum vă recomand şi cursul ei absolut remarcabil “Regăsirea Puterii Interioare”, structurat în 7 module după cum urmează:

– Modulul 1 – Regăsirea identităţii divine (obiectiv: a te pune în contact cu identitatea ta reală, forţa ta de creator şi puterea ei de creaţie)

– Modulul 2 – Descoperirea puterii în relaţii (obiectiv: evaluarea relaţiilor din perspectiva celui care are puterea de decizie şi de a experimenta forţa unei relaţii în care ambii parteneri sunt total în siguranţă)

– Modulul 3 – Regăsirea şi descoperirea iubirii de sine (obiectiv: descoperirea capacităţii de a fi mereu şi necondiţionat de partea ta, indiferent de ce, cum, cât şi când ai făcut ceva)

– Modulul 4 – Descoperirea puterii emoţionale (obiectiv: activarea poziţiei observatorului nonjudicativ prin iubire necondiţionată în orice experienţă de viaţă)

– Modulul 5 – Descoperirea puterii voinţei şi a intenţiei (obiectiv: activarea şi experimentarea capacităţii de creaţie la nivel holografic)

– Modulul 6 – Descoperirea puterii minţii (obiectiv: activarea unei minţi care transformă experienţa în înţelepciune şi care este focalizată ca un laser în orice situaţie de normalitate sau criză)

– Modulul 7 – Descoperirea trăirii în prezent, aici și acum  (obiectiv: crearea unui portal interior de trecere în Sine, experimentarea potenţialului nelimitat al Sinelui, cu descărcarea şi stocarea în minte a experienţelor de acest gen,  sub formă de abilităţi).