Am scris pe cerul infinit al copilăriei mele cu litere poleite de basmele prinţeselor ce aveau să devină eterne în inima mea.

Scrânciobul pe care mi-l făcuse bunicul, legat lângă cel mai înalt plop al tuturor timpurilor, mă înălţa spre albastrul sublim al începuturilor. Scriam pe cer în fiecare zi din fiecare vara, iar literele poleite mă purtau pe drumul lor solar, până ce păsările au început să scrie împreună cu mine. Se jucau, uneori îmi furau literele şi le amestecau într-un dans şi mai înalt, la care eu şi scrânciobul meu ajungeam întotdeauna, uneori pe o mătase celestă ţesută de fluturii participanţi la întâlnire.

Scriam vara, scriam copiii, prietenii, părinţii, bunicii, scriam prinţesa cu prinţul ei, calul, caleaşca şi palatul, scriam iubirea, iarba, florile, marea, scriam nemurirea într-un joc făgăduit etern.

Şi toată splendoarea diafană de o libertate virgină a acestui joc de fetiţă cu plete de aur şi ochi de vis a făcut, peste ani, lumea mai bună, cerul mai înalt şi inima mai mare…Căci am scris pe cerul innourat al maturităţii mele cu litere de foc din basmul prinţesei ce a devenit FEMEIE, făptură sacră între toate celelalte Regine, dansând împreună cu ele dansul regal şi sălbatic al feminităţii autentice, descătuşate, purificatoare şi unificatoare.  

∫^∞Experienced thoughts

Dacă ţi-a plăcut acest articol, dă-mi un Like, abonează-te pentru a primi pe e-mail viitoarele articole, acordă-mi aprecierea ta în număr de steluţe, apasă butoanele Facebook, Google sau Twitter pentru a împărtăşi articolul cu prietenii tăi din reţeaua de socializare pe care o utilizezi, şi/sau acordă un Like paginii https://www.facebook.com/spatiulinimii! De asemenea, trimite-mi un comentariu, dacă îţi face plăcere! Îţi mulţumesc!